„Sub focul cel mai viu al inamicului aţi înfruntat moartea cu bărbăţie, aţi luat o redută, un drapel și trei tunuri. Ţara vă va fi recunoscătoare de devotamentul şi abnegaţia voastră […]; deşi am avut simţitoare pierderi, deşi deplâng cu voi bravii camarazi căzuţi pe câmpul de onoare, dar sângele vărsat nu va fi în zadar; dintr-însul va rodi mărirea şi independenţa patriei.”, -ordinul de zi nr. 58, din 5/17 septembrie 1877 al principelului Carol I.
Pe 30 august 1877 dorobantii au ridicat tricolorul romanesc deasupra redutei otomane Grivita
Bătălia de la Griviţa I a fost prima operaţiune militară iniţiată de armata română pe frontul din Balcani, în cadrul Războiului de Independenţă. Cucerirea redutei Griviţa şi deschiderea drumului către Plevna (Bulgaria) au fost plătite cu prețul a 2.565 de morţi şi răniţi, printre care s-au aflat şi eroii: maiorul George Sonţu şi capitanul Valter Mărăcineanu.
În ziua de 30 august 1877, la orele 15, maiorul George Sonţu, sub comanda căruia se afla primul batalion din Divizia 3 ce deschidea atacul, a întreprins primele acţiuni ofensive. Lipsa hărților şi a referinţelor privitoare la structura sistemului defensiv otoman din fața Plevnei a îngreunat misiunea trupelor române. Situaţia din teren arăta cu totul diferit față de informaţiile existente, Divizia 3 Infanterie acţionând împotriva unei alte redute, despre existenţa căreia nu se ştia şi care va fi numită ulterior Griviţa 2.
Trupele române au efectuat trei atacuri nereuşite asupra redutei, soldate cu pierderi importante și cu retragerea pe poziţii mai sigure. Abia un al patrulea asalt, realizat prin învăluire şi din două părţi, care a beneficiat şi de sprijin rusesc a reuşit să-i alunge pe turci din dispozitiv şi să-şi adjudece victoria. Rămăşiţele garnizoanei otomane au părăsit locaţia şi s-au îndreptat către Griviţa 2, abandonând în mâinile armatei române drapelul, echipamentele militare, răniţii şi hrana.
La Griviţa a fost prima victorie pentru obţinerea independenței de stat de sub suzeranitatea otomană. Aveau să urmeze și cele de la Rahova, Smârdan, Opanez, Plevna și Vidin, care au dus la înfrângerea finală a turcilor. România a reuşit să-şi obţină independenţa, plătită cu sânge, la Congresul de pace de la Berlin, din anul următor.
Sursa: www.mapn.ro
[tp_product id=”194125054″ feed=”396″]