Statuia sufletului spart, de Alexandru Florian Săraru, foto: magazincritic.ro
Suit pe dealul disperării privesc câmpia suferinţei
Din râul lacrimilor planşe, hrănesc întreaga omenire
Statuia sufletului spart, mi-e monument al neputinţei
În acatistul cenzurat, sunt ultimul spre pomenire.
Cămaşa-mi ruptă de pe trup, ca semn al zbaterii cu soarta
Mi-o cos cu sângele rebel ce curge căutându-şi rostul.
Celula caută lumina, dar n-o găseşte nici cu harta
Deşi credeam că s-a sfârşit, voi continua cu ruga postul.
Îngerul ce mă veghează, mă strigă, ţipă, e-n convulsii
Demonul plin de ispite m-ademenește sfidător
Negrul, umbra şi închisul îmi provoacă doar repulsii
Dar decât fals, străin de mine, mai bine prefer să mor!
Sursa: magazincritic.ro
[tp_product id=”193969182″ feed=”158″]Radu Buţu: Spui despre tine că eşti un moldovean, născut şi crescut în Braşov, dar…
În România lucrurile au scăpat total de sub control. Românii nu mai sunt cei care …
Hristo Botev ( Христо Ботев) a fost un poet și revoluționar bulgar. Începând cu anul…
La 17 mai 1653 are loc Bătălia de la Finta, între armata moldoveană condusă de…
La 17 mai 1882 (n.r. pe stil vechi) a avut loc ceremonia de predare a…
Leave a Comment