Statuia sufletului spart, de Alexandru Florian Săraru, foto: magazincritic.ro
Suit pe dealul disperării privesc câmpia suferinţei
Din râul lacrimilor planşe, hrănesc întreaga omenire
Statuia sufletului spart, mi-e monument al neputinţei
În acatistul cenzurat, sunt ultimul spre pomenire.
Cămaşa-mi ruptă de pe trup, ca semn al zbaterii cu soarta
Mi-o cos cu sângele rebel ce curge căutându-şi rostul.
Celula caută lumina, dar n-o găseşte nici cu harta
Deşi credeam că s-a sfârşit, voi continua cu ruga postul.
Îngerul ce mă veghează, mă strigă, ţipă, e-n convulsii
Demonul plin de ispite m-ademenește sfidător
Negrul, umbra şi închisul îmi provoacă doar repulsii
Dar decât fals, străin de mine, mai bine prefer să mor!
Sursa: magazincritic.ro
[tp_product id=”193969182″ feed=”158″]În ziua de 11 august 1456, în tabăra de la Zemun, lângă Belgrad, bătea vântul…
Demnitate în fața umilinței – Procesul de la Elisabetopol (Ibașfalău), 1896 În vara anului 1896,…
Procesul din 9 august 1895 – Cinstirea lui Avram Iancu plătită cu lanțuri În ziua…
Revista MAGAZIN CRITIC a împlinit 19 ani de apariție neîncetată. Din luna martie 2007, publicația/ziarul…
Purtând Tricolorul cu Demnitate – 8 August 1906, Ilia Mureșană În ziua de 8 august…
7 august 1970 – Redescoperirea rădăcinilor culturii românești prin inaugurarea „Casei Dosoftei” la Iași La…
Leave a Comment