Statuia sufletului spart, de Alexandru Florian Săraru, foto: magazincritic.ro
Suit pe dealul disperării privesc câmpia suferinţei
Din râul lacrimilor planşe, hrănesc întreaga omenire
Statuia sufletului spart, mi-e monument al neputinţei
În acatistul cenzurat, sunt ultimul spre pomenire.
Cămaşa-mi ruptă de pe trup, ca semn al zbaterii cu soarta
Mi-o cos cu sângele rebel ce curge căutându-şi rostul.
Celula caută lumina, dar n-o găseşte nici cu harta
Deşi credeam că s-a sfârşit, voi continua cu ruga postul.
Îngerul ce mă veghează, mă strigă, ţipă, e-n convulsii
Demonul plin de ispite m-ademenește sfidător
Negrul, umbra şi închisul îmi provoacă doar repulsii
Dar decât fals, străin de mine, mai bine prefer să mor!
Sursa: magazincritic.ro
[tp_product id=”193969182″ feed=”158″]Istoria neamului românesc este presărată cu figuri de eroi care, prin sabia și credința lor,…
de: Pr. Ştefan Sfarghie – Ziarul Lumina Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305)…
Istoria neamului nostru e plină de momente de cumpănă, în care românii ardeleni au plătit…
Ziua de 28 septembrie 1940 rămâne înscrisă cu litere negre în istoria românilor din nord-vestul…
La 28 septembrie 1882 se năștea la Huruiești în județul Bacău, Vasile Pârvan, istoric, arheolog,…
Peste 300 de posturi didactice au rămas neocupate în şcolile din Bucureşti, arată datele publicate…
Leave a Comment