Statuia sufletului spart, de Alexandru Florian Săraru, foto: magazincritic.ro
Suit pe dealul disperării privesc câmpia suferinţei
Din râul lacrimilor planşe, hrănesc întreaga omenire
Statuia sufletului spart, mi-e monument al neputinţei
În acatistul cenzurat, sunt ultimul spre pomenire.
Cămaşa-mi ruptă de pe trup, ca semn al zbaterii cu soarta
Mi-o cos cu sângele rebel ce curge căutându-şi rostul.
Celula caută lumina, dar n-o găseşte nici cu harta
Deşi credeam că s-a sfârşit, voi continua cu ruga postul.
Îngerul ce mă veghează, mă strigă, ţipă, e-n convulsii
Demonul plin de ispite m-ademenește sfidător
Negrul, umbra şi închisul îmi provoacă doar repulsii
Dar decât fals, străin de mine, mai bine prefer să mor!
Sursa: magazincritic.ro
[tp_product id=”193969182″ feed=”158″]4 Septembrie 1940, Diosig.În ziua de 4 septembrie, armata maghiară năvălind în comună, o localitate…
3 Septembrie 1944 – Manifestul trădării de la Cluj și datoria românilor de a-și apăra…
1 Septembrie 1940 – Strigătul ostașului român pentru apărarea hotarelor În toamna zbuciumată a anului…
1 Septembrie 1940 – Devastările și jertfa românilor din Ardealul ocupat De la 1 Septembrie…
La 31 august românii de pretutindeni celebrează Ziua Limbii Române, prilej de recunoștință și de…
La 28 august 1910 la Ţelna, lângă Ighiu, județul Alba, când ieşeau oamenii de la…
Leave a Comment