Suit pe dealul disperării privesc câmpia suferinţei
Din râul lacrimilor planşe, hrănesc întreaga omenire
Statuia sufletului spart, mi-e monument al neputinţei
În acatistul cenzurat, sunt ultimul spre pomenire.
Cămaşa-mi ruptă de pe trup, ca semn al zbaterii cu soarta
Mi-o cos cu sângele rebel ce curge căutându-şi rostul.
Celula caută lumina, dar n-o găseşte nici cu harta
Deşi credeam că s-a sfârşit, voi continua cu ruga postul.
Îngerul ce mă veghează, mă strigă, ţipă, e-n convulsii
Demonul plin de ispite m-ademenește sfidător
Negrul, umbra şi închisul îmi provoacă doar repulsii
Dar decât fals, străin de mine, mai bine prefer să mor!
Sursa: magazincritic.ro
[tp_product id=”193969182″ feed=”158″]
Redacția la Glasul.info
Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism
Contact: redactie@glasul.info
Contact: redactie@glasul.info
Ultimele postari ale lui Glasul.info (vezi toate)
- 18 iulie 1711 – Bătălia de la Stănilești. Forțele ruso–române pierd bătălia cu turcii și Moldova a fost readusă sub dominație directă otomană - 18 iulie 2025
- 16 iulie 1479 – Ștefan cel Mare încheie construirea cetăţii Chilia Nouă - 16 iulie 2025
- 16 iulie 1894 – Guvernul maghiar, neputând tolera activitatea unui partid politic românesc, a dispus la 16 iulie 1894 dizolvarea Partidului Național Român din Transilvania și Ungaria - 16 iulie 2025
