Am primit de la domnul Mihai Vinereanu formatul digital al carții VOBELE DIN PLUMB – PLACUȚELE DE LA SINAIA, Lectura intermediara. Carte scrisa de domnul EUGEN NICOLAESCU. Este prima carte, adica primul text mai lung de cateva pagini, despre vestitele placuțe care imi cade in mana. Expresia „imi cade” este foarte potrivita, caci pe unde am intrebat de cartea domnului DAN ROMALO nu am putut da de ea. Iar de cartea domnului EUGEN NICOLAESCU nici macar nu auzisem. Mi-a semnalat-o domnul Mihai Vinereanu, din indepartata America și i-am cerut sa mi-o trimita minten pe Internet.
Placutele de la Sinaia sau Unde-i multa minte este si multa prostie…
Am citit pe nerasuflate primele 80 de pagini. Interesul meu a fost sa pricep din aceste pagini daca vestitele placuțe sunt sau nu un fals. Caci aceasta este prima problema care se pune. Se știe ca plumbul din care sunt „fabricate” placuțele este plumb tipogrfic, cu o anumita compoziție chimica, fapt care ar dovedi ca avem de-a face cu niște artefacte moderne. Formulez urmatoarele etape de investigare:
Prima – reluarea analizei privind calitatea plumbului. Ca sa ne asiguram un punct de plecare indubitabil. Trebuie ceruta expertiza mai multor laboratoare. Poate ca deja s-a procedat in acest fel, dar nu strica o verificare in plus.
A doua – Analiza de text. Daca textul a fost inventat de cineva, ar fi aratat intr-un anumit fel. Descrierea textului facuta de dl Nicolaescu ar dovedi ca sunt mai mulți autori, ca placuțele sunt redactate la oarecare distanța de timp și spațiu unele de altele etc. S-a mai spus: daca ar fi false, daca textul a fost inventat in secolul al XIX-lea, autorul trebuie sa fi fost un ins foarte informat, un erudit, care și-a consacrat o perioada de timp insemnata pentru elaborarea falsului. Aceasta, precum și alte constatari, intra in contradicție cu intrebarea fundamentala: cui prodest? Ce s-a obținut prin acest fals? Ce interese au fost (de)servite prin aceste placuțe false?! Nimeni nu a putut imagina motivul pentru care s-ar fi contra-facut aceste obiecte. Apariția lor nu a produs niciun beneficiu pentru o persoana sau pentru vreo teorie…
Din cele 80 de pagini parcurse mi-am dat seama ca exista o omogenitate lingvistica a placuțelor, ca ele sunt scrise intr-o limba, aceeași. Se repeta anumite secvențe grafice, care au o frecvența mai mare, bunaoara. A reconstitui limba acestor placuțe este o treaba dificila, dar totuși posibila in masura in care dispunem de un numar suficient de mare de texte, de enunțuri. Momentan dispunem de un numar mai mic de placuțe decat cele care se știe ca au fost „inițial”!
A treia – Astfel ca a treia etapa care trebuie desfașurata este acțiunea de recuperare a celorlalte placuțe, nu atat pentru a reintra in posesia lor, ci pentru a recupera textele inscrise pe placuțele instrainate. Daca vom cere numai fotografii ale placuțelor despre care se știe sau se vorbește ca s-ar afla in depozitul muzeului X sau Y, actualii deținatori nu ar avea motive serioase pentru a ține mai departe secreta existența placuțelor. Ar fi chiar interesate de faptul ca valoarea placuțelor va crește daca va fi descifrat conținutul lor.
A patra – Este nevoie și de o cercetare materiala a placuțelor, a costului lor. Cat va fi costat confecționarea acestor placuțe daca se pornește de la ZERO, adica de la un text apocrif, de la niște ilustrații imaginate tot la vremea falsului? Daca costul acestor placuțe era inaccesibil unui erudit de mare calibru, dar nu și foarte bogat, este important de știut! Am avut in Romania un mare erudit care sa fi dispus de aceste sume?
L-am avut pe Bogdan Petriceicu Hasdeu, personaj complex, pus pe șotii, pe farse, dar acestea nu l-au costat nici timp, nici bani! Daca ne punem in situația autorului „acestui” fals, ne dam seama ca frizeaza paranoia sa te apuci de așa ceva. Așadar, avem nevoie de un personaj foarte erudit, foarte bogat și foarte puțin …rațional!
Nici ipoteza cu placuțele de aur, care au fost daruite lui Carol, nu este ușor de acceptat. Valoarea placuțelor de plumb, daca se va dovedi ca sunt autentice, depașește valoarea lor in aur. Carol a știut ca placuțele de aur sunt autentice. Nu și-a dat seama ca prin topirea lor iși pierd 90% din valoare, poate chiar mai mult?… Ca, adica, caștiga mult mai mult, daca nu le topea?
…Mai mult nu glosez pe marginea acestui subiect. Orice se va intampla in continuare, trebuie reținut comportamentul eroic al domnului DAN ROMALO, care a salvat zeci de texte foarte probabil dacice. A facut-o cu prețul depașirii unor obstacole care pentru alții ar fi fost decisive. Povestea implicarii domnului DAN ROMALO in odisseea placuțelor face parte din aceasta odissee. Meritul sau excepțional este același, la fel de mare, excepțional, indiferent de verdictul final: artefact fals sau autentic! Patria recunoscatoare!
Daca se va dovedi indubitabil ca nu avem de-a face cu un fals, aceste placuțe vor deveni obiectul unor studii și cercetari complexe care vor schimba radical percepția noastra asupra lumii geto-dacice. Vor spori misterul din jurul dacilor, dar asta dupa ce vor urca cu doua octave inalțimea la care se cuvine poziționata lumea stramoșilor noștri daci. O inalțime de la care puține culturi și civilizații au avut privilegiul sa priveasca in jur.
Voi reveni asupra metodei de lucru a domnului EUGEN NICOLAESCU, convingatoare.
Pana atunci sa ne miram folcloric de neglijența și nesimțirea intelectuala a celor ce au avut in custodie placuțele de la Sinaia și le-au lasat de izbeliște. Daca aș insista, aș putea preciza sentimentul ciudat care ma incearca,cum ca nu se deosebesc prea mult de cei vinovați de incendiul de az-noapte de la nefericita discoteca. Dar nu merita efortul!…
Nota bene: Treaba facuta ca la romani o recunosc in isprava domnului DAN ROMALO! Plecaciune!
Ion Coja
31 octombrie 2015
Post scriptum: ma deruteaza insa informația-ideea de pe una din placuțe cum ca Zamolxis a fost elevul lui Pitagora… Pe acest site s-a facut demonstrația ca mult mai probabil este ca Zamolxe a trait inaintea lui Pitagora. Demonstrația a facut-o dl MIHAI VINEREANU…
Sursa: ioncoja.ro