Februarie, ca si inceputul lui aprilie, ca si intreaga luna iunie vine cu un calendar indoliat de date triste, cu parastase si comemorari ale martirilor si eroilor neamului. Tragediile se tin lant in istoria romanilor, mai ales a celor din tinuturile instrainate de tara. Si chiar daca ne-am imbolnavi cu totii de amnezie, s-ar gasi „prieteni” (tovarasi) sa ne aminteasca de marile „pacate” savarsite de romani in istorie, indeosebi dupa incheierea pactului talharesc Ribbentrop – Molotov, care de altfel n-a fost condamnat oficial de Federatia Rusa, nici de Ucraina democratica si suverana.
N-AM UITAT DE CE AU AJUNS ROMANII LA COTUL DONULUI SI STALINGRAD
Nu putem fi decat antisovietici
Liderii de la Kremlin nu rateaza nici un prilej ca sa arunce pietre in istoria Romaniei. Bunaoara, nu demultMinisterul de Externe al Federatiei Ruse a „depistat” in Romania incercari de a retusa sau a rescrie istoria celui de-al doilea razboi mondial si, cu ocazia acestei mari „descoperiri”, si-a exprimat ingrijorarea fata de folosirea, in Romania, a unei retorici cu pronuntat caracter antirusesc si antisovietic.
Purtatoarea de cuvant a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, intr-o conferinta de presa, care a avut loc la Moscova, la 4 februarie a.c., a criticat expozitia organizata la Bucuresti, avand ca tema atrocitatile armatei sovietice savarsite in timpul deportarii sasilor din Transilvania in URSS, in 1945. In contextul in care pe plan international se comemora Ziua Holocaustului, conform aprecierilor ei, la Bucuresti aceasta data a fost marcata “prin evenimente destul de modeste” in comparatie cu expozitia despre deportarea etnicilor germani in URSS, care a avut “tonuri fatis antisovietice si antirusesti”.
Cica prea s-a pus accentul pe condamnarea actiunilor “crude, inumane” ale “fortelor de ocupatie sovietice” fata de etnicii germani…”. La finalul obiectiilor critice, purtatoarea de cuvant a MAE al FR a adaugat ca, in aceste zile cand este marcata capitularea nazistilor la Stalingrad, Rusia nu a uitat de partea cui a luptat armata romana in acea perioada.
Ei nu uita de partea cui au luptat, noi nu uitam pentru ce au mers la moarte romanii in cel de-al doilea razboi mondial si de ce au ajuns tocmai la Stalingrad. Unii experti in istorie sustin ca a fost o mare greseala a maresalului, ca trebuia sa se opreasca la Nistru, sa nu mearga pana la Cotul Donului, impanzind pamanturi straine cu oseminte romanesti. Nu e in competenta mea sa ma aprofundez in controversele unui trecut la care nici istorici versati n-au pus punctul pe „i”.
Dar cunosc franturi din istoria vie a bastinei mele, marturisiri zguduitoare de la consatenii care s-au intors cu sufletul distrus din infernul de la Stalingrad. Nu le-am inregistrat, pentru ca eram pe atunci un copil naiv, care lua in serios tot ce se invata in scoala sovietica. Cine ar fi crezut cum se vor schimba timpurile, ca se va narui colosul sovietic? Acest exemplu de inevitabila destramare inspira speranta ca orice e posibil in timp, vorba fiind doar de cati ani trebuie sa treaca pana cand va bate ora dreptatii – doua-trei decenii, sau poate mai mult de-un secol si jumatate, asa cum s-a intamplat cu Imperiul Habsburgic?
Autor: Maria TOACĂ
Cititi intreg articolul pe zorilebucovinei.com