Desi stiu ca in Ucraina, implicit in regiunea noastra, nu exista scoli romanesti, ci doar cu limba romana de predare, despre SM din suburbia cernauteana Rosa nu pot scrie altfel, decat „scoala romaneasca”. Infiintata la 11 august 1816, este una din cele mai vechi, cu cea mai bogata istorie, din bancile ei au iesit un numar important de intelectuali de elita – atat in secolul XIX, cat si in timpuri mai apropiate. Bunaoara, in ampla sa lucrare „Invatamantul primar din Bucovina” (1774-1918), istoricul Constantin Ungureanu scrie ca in anul 1904 in Bucovina erau sapte scoli primare, ai caror directori erau originari din suburbia Rosa.
SA TRAGEM CLOPOTELE PANA INCA N-AM PIERDUT TOATE SCOLILE ROMANESTI!
In perioada sovietica SM nr. 10 de la Rosa a fost o adevarata pepiniera a viitoarei pleiade de intelectuali romani. Copii si din sate mai indepartate care visau la studii serioase erau trimisi de parinti sa obtina studii medii in aceasta scoala. Nu-i voi nominaliza, insa printre absolventii acesteia sunt lideri ai comunitatii romanesti din tinut si chiar un membru de onoare al Academiei Romane. Si iata ca incet-incet si aceasta scoala cu o istorie atat de bogata se lasa atrasa in avalansa marginalizarii romanei ca limba de predare. Nu voi enumera obiectele care se predau in ucraineana (in multe localitati romanesti acesta-i un mare secret), ma voi referi doar la ceea ce mi-au semnalat unii parinti ai viitoarei clase intai din anul de invatamant 2016-2017.
La prima lor intalnire cu scoala, copilasii inscrisi de parinti in acest asezamant anume pentru a invata in limba materna, au fost intampinati intr-o limba straina lor. Mai bine zis, nu in limba mamei lor, caci ucraineana nu le este straina, o cunosc de la gradinita, din anturajul in care traiesc. S-ar parea ca facem din tantar armasar si ca nu-i atat de grav acest lucru, in timp ce in multe scoli din localitatile romanesti se deschid clase cu predarea doar in limba ucraineana. Mai ales ca, pentru a supravietui, vechile noastre scoli din suburbiile Cernautiului aduna cu greu numarul necesar de elevi.
Printre viitorii elevi sunt si ucraineni care nu cunosc romana. Astfel, pentru acestia trebuie sa se vorbeasca in ucraineana. Insa, nu doar aici e buba. In ucraineana se desfasoara si toate festivitatile la care sunt prezenti sefi din invatamant sau alte persoane oficiale, in limba ucraineana, cu exceptia poate a uneia sau doua scoli din regiune, sunt afisate toate materiale in clase si pe coridoare.
Noi ne bucuram ca in scolile cu limba romana de predare din Cernauti nu s-au deschis clase ucrainene, asa cum s-a intamplat in majoritatea scolilor din raionul Noua Sulita. Insa, acceptand in tacere predarea a tot mai multe obiecte in ucraineana, nici nu e nevoie sa se deschida asemenea clase, caci degraba ne vom trezi si cu aceste scoli complet ucrainizate.
Si-atunci ce rost va avea sa strigam ca iata am mai pierdut o scoala! Liderii se intalnesc, liderii discuta, monitorizeaza, scriu demersuri si scrisori deschise, lungi cat o zi de post, Ministrului Invatamantului. Imi imaginez cum sta ministrul si le citeste, tot atunci dand indicatii subalternilor sa ia masuri imediate pentru satisfacerea doleantelor romanilor.
Nu zic ca nu sunt necesare asemenea actiuni verbale, inclusiv cele intreprinse de Centrul Cultural Roman „Eudoxiu Hurmuzachi”, unde functioneaza si un Departament al Invatamantului. Insa in timp ce se ticluiesc scrisori la instante sus-puse, dar nu cutezam sa-l atingem pe un bun cunoscut sau prieten de mai „jos”, mai pierdem o scoala. Or, e mai simplu si mult mai usor de-i scris ministrului, decat de-l luat in teapa pe un functionar din preajma sau un profesor care nu se opune valului, acceptand usor sa le predea elevilor in limba ucraineana.
Maria TOACĂ
Sursa: Zorile Bucovinei