Soarta Complexului Energetic Oltenia a fost și este principala mea preocupare în ultimul timp. După ce au eșuat toate formele de protest și greve inițiate de mineri și energeticieni în Gorj, urma prăbușirea iminentă, deliberat. Incompetența politică și tehnocrată, hotărâse decapitarea și pulverizarea energiei românești pe criterii potrivnice cauzei naționale.
Am trimis imediat un mesaj unui prieten virtual, inginer la CEO și i-am spus că am o strategie extremă, foarte dură, dar care poate rebalansa și menține în viață acest vital și strategic punct energetic. A fost de acord, mi-a dat numărul de telefon al domnului Dumitru Pârvulescu, Președintele Federației Naționale Mine și Energie, l-am sunat și ne-am întâlnit toți trei la Târgu Jiu pe 15 Martie. Le-am spus că trebuie inițiată o atitudine de forță fără precedent, dar nu violentă.
Am pledat pentru un Memorandum în care specialiștii din minerit și energie să vină cu soluții imbatabile pentru ieșirea din criză, iar Memorandumul să fie susținut de semnături. În paralel i-am rugat să pregătească un Marș pe jos până la București, un protest public, radical al demnității și onoarei.
Marșul acesta nu este un simplu mers pe jos, implică o continuă strategie publică pentru cei 300 de km. Mă bucur că am găsit doi oameni de la CEO care au înțeles pe loc esența celor două idei prezentate și apoi și-au asumat evenimentul asigurând logistica.
Urmează să le prezint viziunea Marșului pe toată durata până la București, dar și acolo, sunt o multitudine de acțiuni pașnice cu mesaj pentru populație, presă și clasa politică, Președinție și Guvern, dar toate converg spre un singur punct: salvarea CEO de la distrugere. Acest Marș este ultima luptă, este ultima șansă pentru Complexul Energetic Oltenia, după el urmează dezastrul sau bucuria.
Toate lucrurile au un alfabet, și acest Marș îl are pe al lui, trebuie să îl știi, altfel riști o acțiune moartă care se întoarce împotriva ta. Fenomenul unui Marș public trebuie transmis într-o cheie originală. Așa cum am scris în textele de presă, demersul acesta este civic, nu are nuanță politică sau de partid, exprimă drama, suferința, deznădejdea și lupta onestă pentru o cauză omenească și românească.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist român.