Nu exista pe aceasta lume convietuire intre diferite etnii din care sa nu rezulte cat de cat o mica influenta, adeseori chiar una biunivoca. De-a lungul timpului, prin diferite capricii ale istoriei, teritoriile locuite de romani au avut parte de multiculturalism inainte ca macar ca acesta sa devina “directiva obligatorie” a societatii moderne.
Chiar si dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial au existat evrei romani care nu au privit inapoi cu manie catre Romania ci cu nostalgie. O dovedesc diferite variante a unui cantec evreiesc, in care sunt laudate bucatele traditionale romanesti, dragostea de viata si de voie buna, un cantec care de altfel este adesea prezent la diverse manifestari culturale evreiesti.
Cititi si: Rumania, Rumania sau Romania New York-ului interbelic
Nostalgia evreilor dupa Romania: bucatele traditionale romanesti prezente in cantecele evreiesti
Evreii New York-ului interbelic savurau Romania, chiar si atunci cand imigrasera in America. Numeau Romania “o tara asa de dulce si de frumoasa…”.
Asa a aparut si faimosul cantec “Rumania, Rumania.” Cantat initial in mediile restranse ale tavernelor evreo-romane, a fost preluat rapid si transpus pe toate scenele comunitatilor evreiesti din New York, devenind steaua spectacolelor ivrit, un “piece de resistance”, ale carui refren il fredonau mari si mici, evrei din Romania si din restul lumii, aciuati in marea metropola americana si adunati la spectacolele teatrelor lor de revista.