“Ziua Aromânilor se sărbătorește din 1905 în 10 mai (23 mai după calendarul nou). La presiunile României, sultanul Abdul Hamid a publicat oficial în 10 (23) mai 1905 iradeaua (decretul) în favoarea aromânilor din Balcani, iradea semnată în 9 (22) mai, iradea care garanta drepturi naționale în școli, administrație și biserică. România amenințase cu ruperea legăturilor diplomatice cu Poarta dacă nu se dau drepturi aromânilor.”
23 Mai – Ziua Aromânilor
“Până în 9 mai România nu a trimis invitații ambasadei turce la sărbătoarea națională a României din 10 mai. Văzând aceasta, sultanul cedează și emite iradeaua și abia după aceea Turcia este invitată la ziua României. Iradeau a supărat Grecia care nu dorea ca aromânii să aibă drepturi naționale și a început să îi persecute. Între 1905 și 1911 relațiile diplomatice dintre România și Grecia sunt rupte.
Relațiile diplomatice dintre România și Grecia mai fuseseră rupte și între 1892 și 1896 datorită interpretării diferite date testamentului aromânului Evanghelie Zappa, mort în România în 1865. România îl considera român iar Grecia îl considera grec. Azi, Republica Macedonia este singurul stat balcanic care dă drepturi aromânilor. În Macedonia aromâna este limbă oficială în Krușevo și Kumanovo.”
Ziua Aromânilor, așa cum s-a sărbătorit în 1905
In epocă, a fost sărbătorită de aromâni la Salonic, la Bitolia, Crușova sau Giumaia de Sus de 10 mai, odată cu Ziua Națională a României. Marile figuri ale culturii aromâne din acea vreme – vorbim aici despre Nicolae Batzaria, Nuși Tulliu, George Murnu – niciunul nu a știut a sărbători această zi altfel decât așa.
«Lumina. Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman», 3, nr. 5, mai 1905:
„MAESTATEA SA IMPERIALĂ SULTANUL, care în sentimentele Sale de înaltă justiţie şi îngrijire părintească pentru popoarele sale, Îşi întinde binefacerile şi favorurile Sale asupra tuturor supuşilor Sěi credincioşi, fără deosebire de rasă nici de religiune, luând în consideraţiune suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele Tronului Imperial de către supuşii Sěi Valahi, a bine-voit să ordone ca, în virtutea drepturilor civile, de cari dânşii se bucură cu acelaşi titlu ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze pe Muhtari conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, membrii Valahi să fie de o potrivă admişi, după regulă, în consiliile administrative, şi ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile Imperiale profesorilor numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcoalelor lor şi îndeplinirea formalităţilor edictate de legile Imperiului pentru deschiderea nouilor stabilimente şcolare.
Această ordonanţă Imperială a fost comunicată Departamentelor Imperiale respective pentru respectarea ei. ABDUL HAMID II,/ 9/ 22 Mai 1905, Istanbul.”
«Lumina. Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman», 3, nr. 11, decembrie 1905:
Mulţi ani să trăiască
„Când s’a vestit că Majestatea Sa Sultanul a dat o Iradea de recunoaştere a naţionalităţei române, din piepturile tuturor Aromânilor a ieşit un strigăt puternic: Mulţi ani trăească, Sultanul nostru! Padişahàmâz cioc iaşa!
Astfel, ziua de 10 Maiu, în care s’a publicat Iradeaua imperială, va rămâne o zi scumpă şi măreaţă, o zi de bucurie şi de sărbătoare pentru întreaga suflare românească din imperiul otoman.
Dorinţa noastră, a tutulor, ca naţiunea română să capete drepturi egale, în faţa legilor imperiale, ca şi Grecii şi Bulgarii, a fost până eri un vis, iar astăzi o realitate.
Prin multe şi grele încercări, prin lungi şi dureroase suferinţi a trecut neamul românesc dn dreapta Dunărei, dar mâna providenţială ne-a scăpat de toate.
În toate timpurile, pe unde răsună gaiul aromânesc şi în toate timpurile în cari adversarii ne-au întins curse amăgitoare, noi am rămas aceiaşi, aşa precum au fost părinţii şi străbunii noştri, neclintiţi în sentimentele noastre de credinţă şi devotament către tronul glorios al Sultanilor.
Speranţa şi fericirea, viaţa şi soarta noastră le am încredinţat de mult în mâna stăpânitorilor noştri, legând destinele naţiunei noastre de destinele imperiului. Prin muncă şi dreptate, prin credinţă şi devotament, am căutat ca adevărul să triumfe şi a triumfat, ca lumina să răsbească întunericul, şi a răsbit ca drepturi şi întărire să dobândim şi le-am dobândit.
Majestatea Sa Sultanul, pe deplin convins de sentimentele noastre nestrămutate de fidelitate şi iubire, ne-a dat putere ca să trăim şi să-l prea mărim, ne-a îmbrăcat în armele legei, ca să ne apărăm şi să învingem şi vom învinge.
Sentimentele de mărinimositate şi de iubire ale gloriosului Sultan, Habdul Hamid al II-lea, pentru toţi supuşii din vastul său imperiu, a fost întot’deauan infinit de mari, iar pentru noi Românii infinit de preţioase: căci la umbra aripei sale am găsit adăpostire, sub scutul legilor sale am găsit scăpare.”
«Lumina. Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman», 4, nr. 06, iunie 1906:
O zi de sărbătoare naţională
„La zece Maiu trecut împlinindu-se un an de la data iradelei prin care Majestatea Sa Sultanul, mărinimosul nostru suveran ne acordă şi nouă Aromânilor drepturi civile egale cu ale celorlalte naţionalitaţi conlocuitoare cu noi, în multe părţi aceastăzi s’a declarat de sărbătoare naţională şi s’a serbat în mod deosebit.
La Bitolia. Dimineaţa s’a oficiat serviciul divin la biserica noastră, unde au asistat toţi românii din Bitolia îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. Ziua întreagă, prăvăliile românilor au stat închise, iar timpul s’a petrecut mai mult în vizite.
Românii din Ţara Românească sărbătorind în această zi patru-zeci de ani de domnie a înţeleptului lor Rege Carol I, din iniţiativa consulatului românesc din Bitolia s’a oficiat în biserca noastră după liturgie un Te Deum pentru sănătatea Majestăţii Sale Regelui Carol I şi a familiei sale. La Te-Deum au asistat doi reprezentanţi ai Excelenţei Sale valiului, toţi consulii afară de cel grec şi ofiţerii italieni. Ca prinos de recunoştinţă pentru părintescul interes ce Majestatea Carol I, Regele României, îl poartă pentru toţi omânii ori unde ar fi ei, Aromânii din Bitolia au asistat la Te-Deum în aşa mare număr în cât biserica a devenit neîncăpătoare şi mulţi au fost nevoiţi să stea în curtea bisericei. Din inimile tuturor s’au înălţat rugi fierbinţi către Înaltul creator, ca să acorde viaţă lungă şi fericită. Aceluia care timp de patruzeci de ani a lucrat fără preget la dezvoltarea în toate direcţiunile a fraţilor noştri din România.
La Salonic. S’a oficiat şi aci serviciul divin ca în zile de sărbătoare, apoi după liturgie un Te-Deum pentru sănătatea Majestăţii Sale Regelui Carol, iar după prânz s’au ţinut de către domnii profesori conferinţe în cai se accentua importanţa acestei zile atât pentru Românii din România cât şi pentru noi din Turcia.
La Cruşova. În ajunul lui 10 Maiu s’au făcut din partea comunităţii româneşti invitări oficiale pe la autorităţile turceşti, că a doua zi se va oficia un Te-Deum pentru sănătatea Majestăţii Sale Sultanul, care a binevoit a ne acorda drepturi egale cu celelalte neamuri. De dimineaţa zilei de 10 Maiu, şcoala unde se decisese a se ţine o serbare şcolară a apărut, ca prin minune, împodobită cu un aspect sărbătoresc. Steaguri cu semiluna fâlfâiau la toate ferestrele, pe grilajul balconului, pe o până roşie se citea cu litere turceşti mari de tot Padişahàmâz ciok iaşa (trăiască la mulţi ani padişahul), iar în sala şcoalei, în locul de onoare în mijlocul unor coroane de flori naturale, era atârnat portretul Majestăţii Sale Marelui Nostru Sultan.
După biserica unde a fost un public cum rar se vede pe la biserica noastră, toată lumea s’a îndreptat spre şcoală. Pe la orele două a la turcs au sosit şi reprezentanţii autorităţii în persoană: Mudirului Abedin Bey, Mamut Bey, căpitanul batalionului din armată, Hraim Efendi, comisarul de poliţie, Gani Efendi, locotenentul jandarmeriei şi directorul poştei şi telegrafului, îmbrăcaţi cu toţii în haine de paradă şi cu decoraţii.
S’a oficiat întâi un Te-Deum de către părintele Nicolae Papa Zisi. După Te-Deum, corul a intonat Imnul Imperial, care a fost ascultat în picioare. A urmat apoi o serbare şcolară, cu declamaţiuni, recitări de poezii, de dialoguri în limba română şi turcă, întreruptă din când în când de cântări executate de corul şcoalei.
Înalţi demnitari turci au asistat la serbare până la sfârşit, iar apoi au făcut in corpore câte o vizită pe la toţi fruntaşii Români şi pe la membrii corpului didactic. Seara, în casele D-lui Nicolae Gogu, primarul Cruşovei, şi unul din cei mai înfocaţi români s’a dat reprezentanţilor guvernului un banchet la care au asistat peste cincizeci de Români. La masă s’a toastat în sănătatea şi fericirea Majestăţii Sale Sultanul Abdul Hamid Han II de către D-l. V. Petrescu, iar Mudiurul a băut în sănătatea Padişahului, mulţumind Românilor pentru înaltele lor sentimente de iubire şi de fidelitate către Augustul nostru Suveran. După masă s’a cântat şi s’a dansat până după miezul nopţii.
La Giumaia de Sus. Din iniţiativa D-lui. T. Nero s’a oganizat o frumoasă serbare şcolară. După un Te-Deum oficiat de către Arhimandritul Stoian şi preotul Samargescu în biserică pentru sănătatea şi fericire şi Gloria mult Iubitului nostru Sultan Abdul Hamid Han II. D-l H. Peaha, institutor, a ţinut chiar în biserică o cuvântare în care a arătat cât de mare este importanţa iradelei acordate. După seviciul divin mulţimea s’a strâns la şcoală unde d-l Th. Nero a ţinut un discurs plin de patriotism. După discurs elevii au cântat Marşul Hamide în limba turcă, mai multe cântece româneşti, apoi s’au recitat poezii şi dialoguri în limba literară şi dialect, care au smuls de multe ori aplauzele publicului destul de numeros.
După serbarea şcolară, în curtea şcoalei s’a încins o frumoasă horă românească, care a antrenat pe public la petrecere, aşa că abia spre seară mare parte din mulţime a părăsit localul şcoalei.
Astfel de serbări s’au ţinut în toate comunele româneşti, dar detaliile ne lipsesc.
Şedinţă literară a societăţii D. Bolinteanu. – La 22 Maiu, elevii liceului au ţinut o şedinţă literară cu următorul program:
1) Muzică instrumentală: imnul regal
2) Obiceiuri de nuntă la Românii din Livezi, disertaţiune de elevul Demetru Calacheu, elev clasa VII
3) Picurariu dela Pind, poezie de P. Vulcan, declamată de P. Marcu, elev în clasa VI
4) Piesă teatrală: sclinciul şi hii-su Petru iatru di Atena, comedie originală de L. Boga elev în clasa V.
Reuşita a fost bună.”