COMUNICAT DE PRESĂ! EU NU MOR ÎN GENUNCHI!, foto: Realitatea TV
Înainte de a iniția “Marșul minerilor și energeticienilor” – 320 km pe jos, sindicaliștii de la CEO epuizaseră cele două forme clasice de frondă: greva foamei și protestele pe loc. Cu imaginație și anvergură strategică, cele două acțiuni pot provoca oricând seisme sociale ireversibile. Depinde cine gândește construcția și rostogolirea ideii.
Atunci am vorbit cu domnii Dumitru Pârvulescu și Cristi Lădaru și le-am propus ideile mele: Marșul pe jos la București și un Memorandum adresat Guvernului și Președinției. Revenind la “Marșul minerilor și energeticienilor” – 320 km pe jos, am analizat îndelung evenimentul, fără emoție, dar cu luciditate chirurgicală.
Aparițiile fantomatice ale lui Marin Condescu din timpul Marșului, convocarea liderilor sindicali de către domnia sa (am fost invitat și eu, dar m-am opus planurilor sale neonorante) pentru a le transmite mesajele Guvernului, insistența ca “Marșul” să fie oprit și întors din drum, aranjarea unei întâlniri la Guvern, eram încă pe drum, (m-am opus) dar acceptată de liderii sindicatului CEO, mi-au confirmat conexiunile că pe ideea mea se pusese un preț.
Am fost dat la o parte de la toate dialogurile cu Guvernul, așa s-a primit dispoziție. Liderii minerilor au fost de acord. Poți înlătura omul care ți-a deschis ușile Guvernului și te-a invitat prin Rareș Bogdan la Realitatea TV? La București am propus o nouă strategie, aceea de a ne întinde pe jos și cu pumnul ridicat spre cer, nu spre Dumnezeu.
Așa gândisem apogeul acțiunii, explozia ei. Muream sau învingeam! M-au ascultat câțiva, ceilalți se odihneau pe iarbă, dădeau interviuri, ignorau propria luptă pentru salvarea CEO, iar liderii au fost chemați și au mers la o discuție inutilă cu reprezentanții Guvernului. Situația de la CEO începe să aibă un deznodământ tragic, iar lipsa de luciditate și absența luptei sindicale, pot distruge definitiv acest simbol național, iar Gorjul să-și piardă destinul brâncușian.
Eu nu am încheiat “Marșul minerilor și energeticienilor”, îmi duc această idee până la capăt! Voi reveni la Târgu Jiu să încep războiul total pentru salvarea Complexului Energetic Oltenia! CHIAR ȘI SINGUR! GORJUL MOARE!
Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist român.
O viață dedicată demnității, muncii și independenței economice a statului român Într-o zi de toamnă…
La 10 octombrie 1848, revoluționarul maghiar Kossuth Lajos rostea cuvinte care aveau să devină simbolul…
În toamna sângeroasă a anului 1944, când Ardealul de Nord era din nou teatru de…
Acum 81 de ani, Armata Română a înscris o pagină de glorie în istoria neamului:…
4 octombrie 1940 a rămas înscrisă cu durere în istoria Sălajului și a României. În…
Istoria noastră poartă răni adânci, iar una dintre cele mai dureroase este legată de ziua…
Leave a Comment