Adevarurile spuse pe jumatate se intorc ca un bumerang inapoi: “Ana Pauker s-a opus colectivizarii?”. Evident, Ana Pauker nu s-a opus colectivizării, ci s-a opus ritmului în care se făcea colectivizarea, prea lent după tovarășa! Biografii de azi ai Anei Pauker care încearcă să-i cosmetizeze amintirea de femeia-zbir, umblă la tertipuri ieftine, spunând adevărul pe jumătate: Ana Pauker s-a opus înființării de întovărășiri agricole. Partea a doua o fac uitată: Ana Pauker dorea să se treacă direct la forma cea mai abuzivă: GAC sau Gospodăria Agricolă Colectivă. Pe scurt: colhozul! Asta visa Ana Pauker.
Ana Pauker, oponentă a colectivizării ?
Aflăm că într-o carte dedicată Anei Pauker, semnată de Robert Levy, doctor în istorie la Universitatea statului California – Los Angeles (titlul cărții nu l-am reținut), se susține teza că:
„Ana Pauker a avut curajul să se opună colectivizării forţate a
agriculturii României. În anul 1950, ea s-a internat într-un spital din Moscova pentru tratament contra unui cancer depistat la sân. În absenţa ei din ţară, comuniştii de la Bucureşti au declanşat o campanie accelerată de colectivizare forţată a agriculturii româneşti. După întoarcerea de la Moscova a Anei Pauker, nu s-a mai putut constitui, din cauza opoziţiei ei, nicio gospodărie agricolă colectivă în tot cursul anului următor. Ea începuse să fie văzută drept o apărătoare a micii gospodării ţărăneşti, spre furia consilierilor sovietici aflaţi pe atunci în România.”
Adevarurile spuse pe jumatate se intorc ca un bumerang inapoi: “Ana Pauker s-a opus colectivizarii?”
Informația, extrem de prețioasă, cum că Ana Pauker a fost o oponentă a colectivizării, am găzduit-o și noi, pe acest site, dacă nu mă înșel sub semnătura dlui Teșu Solomovici, autor dintre cei mai serioși. Ne-am mirat și am publicat, fără să comentăm. Așa cum am fi făcut și cu teza numitului Bob Levy. Numai că între timp am aflat mai multe despre „opoziția” Anei Pauker la politica PCR de colectivizare a agriculturii. Între timp am citit o carte de documente din arhiva PCR, conținând stenogramele discuțiilor dintre Gheorghiu Dej și Stalin, precum și alte documente adiacente acestor discuții la cel mai înalt nivel. Carte editată în 2012 sub egida Academiei Române, la Institutul Național pentru studiul totalitarismului, intitulată Gh. Gheorghiu-Deja la Stalin 1944-1952. Vom reveni asupra acestui volum.
Deocamdată să semnalăm că într-adevăr Ana Pauker, așa cum afirma și dl Teșu, „s-a opus din răsputeri înființării întovărășirilor agricole”. Documentele recent publicate conțin și protestul lui Dej față de această poziție a tovarășei Ana. Practic, Dej o toarnă pe Ana Pauker lui Stalin că se abate de la linia Partidului. Linia Partidului avea în vedere o colectivizare treptată. Mai întâi țăranii să intre în întovărășiri agricole, iar după o vreme, când se conving că e bine, să intre în „colhozuri”, în gospodării agricole colective! Care era deosebirea între cele două trepte? În cadrul întovărășirii agricole țăranii își păstrau statutul de proprietari ai terenului și ai uneltelor cu care veneau să se întovărășească cu alții! Cam ce se întămplă azi, în multe sate. Nu-i mai zic oamenii întovărășire, ci fermă!… În CAP, după modelul colhozului sovietic, bolșevic, țăranii renunțau a mai fi proprietari!
Așadar, Ana Pauker se strofoca să se facă colhozuri, să nu se mai piardă timpul cu trepte intermediare, ci să se urgenteze deposedarea țăranilor de pământul moștenit de neam în neam…
Evident, Ana Pauker nu s-a opus colectivizării, ci s-a opus ritmului în care se făcea colectivizarea, prea lent după tovarășa! Interesant este că Gheorghiu-Dej, adoptând o poziție mai „cumsecade”, mai înțelegătoare față de nevoile oamenilor, a contat pe înțelegere și susținere din partea lui Stalin…
Așadar, biografii de azi ai Anei Pauker care încearcă să-i cosmetizeze amintirea de femeia-zbir, umblă la tertipuri ieftine, spunând adevărul pe jumătate: Ana Pauker s-a opus înființării de întovărășiri agricole. Partea a doua o fac uitată: Ana Pauker dorea să se treacă direct la forma cea mai abuzivă: GAC sau Gospodăria Agricolă Colectivă. Pe scurt: colhozul! Asta visa Ana Pauker.
E ca și când cineva ar spune că Ana Pauker a fost împotriva înființării de închisori politice în care să zacă deținuții politici condamnați la zeci de ani de pușcărie!… Omițând să continue până la capăt fraza: Tovarășa Ana a fost împotriva acestor închisori degradante. Ea a susținut simplificarea procedurilor prin exterminarea propriu zisă a deținuților politici, după modelul BERIA!…
Și se pare că nu suntem departe de adevăr prin exemplul imaginat!… Se pare că Ana noastră chiar a clocit un asemenea plan…
Cel mai aproape de adevăr este portretul făcut diabolicei bolșevice de o femeie angelică, prințesa Ileana a României, arhiducesă de Austria:
„Totdeauna când mă aflam în prezenţa ei, ea era ca un boa constrictor care tocmai fusese hrănit şi care, de aceea, nu urma să te mănânce – pentru moment! Grasă şi înceată aşa cum părea, ea avea tot ce este respingător şi totuşi oribil de fascinant la un şarpe. Mi-am putut uşor imagina, numai din observarea ei, cum şi-a denunţat ea propriul soţ, care drept urmare a fost împuşcat; iar întâlnirile mele ulterioare cu ea mi-au arătat strălucirea rece şi inumană prin care ea a dobândit puternica funcţie pe care o ocupa” (Ileana, Prinţesă a României, Arhiducesă de Austria, în lucrarea ‘I live, again’)
Spre onoarea autorului Robert Levy acest portret figurează ca motto al cărții sale. Căci doar nici eroina sa nu a fost o ticăloasă perfectă, sans reproche! Când și când răbufnea în ea gena umană!…
Sursa: Ion Coja