MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ DIN PRIMĂVARA ANULUI 1941

Dupa masacrele de la Lunca, din lunile ianuarie-februarie 1941 – asasinate sangeroase, intrate in istoria actualei regiuni Cernauti ca unele din crimele odioase, din prelungul sir de faradelegi savarsite de puterea sovietica, impotriva populatiei bastinase romanesti – in primavara aceluiasi an, un zvon a strabatut cu iuteala fulgerului tinutul mioritic, anuntand  ca locuitorii primesc dreptul sa paraseasca in mod legal regiunea Cernauti.

Acei care doreau sa schimbe locul de trai erau datori sa inainteze cereri organelor locale de resort, alcatuite in limbile rusa sau ucraineana, in care sa indice motivul plecarii.

Dupa cum s-a constatat mai tarziu, zvonul a fost lansat de catre reprezentantii Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne (N. K. V. D.) al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U. R. S. S.) cu scopul de a scoate la iveala atitudinea bastinasilor fata de regimul stalinist, instaurat pe meleagurile carpatine.

MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ DIN PRIMĂVARA ANULUI 1941

Locuitorii din tinut, care nu cunosteau rusa sau ucraineana, s-au adresat presedintilor si secretarilor consiliilor satesti cu rugamintea de a-i ajuta  la scrierea cererilor pentru plecare in Romania. Conducatorii localitatilor romanesti – inscaunati de puterea sovietica dintre fostii participanti la miscarea subversiva din tinut in perioada interbelica – indeplineau, contra sumei de cinci ruble, rugamintea bastinasilor care se saturasera de „marea fericire” adusa din Kremlin.

La 24 martie 1941, romanii din localitatile storojinetene s-au adunat in orasul Storojinet, inaintand organelor raionale de resort cererile de plecare in Patria-Mama. Autoritatile staliniste au refuzat sa primeasca cererile, clasificand adunarea bastinasilor drept o manifestare antisovietica, oamenii imprastiindu-se pe la casele lor.

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com