Ouale de Pasti, studiu de folclor: Arthur Gorovei a fost un pasionat folclorist si etnograf român, membru de onoare al Academiei Române, unul dintre primii folcloristi romani care a publicat un studiu folcloric dedicat ornamentatiei oualor de Pasti la romani.
In octombrie 1928, la “Congresul International de Arta populara” de la Praga, Arthur Gorovei facea o comunicare despre “Ornamentatia oualor de Pasti la romani”, o chestiune care inca nu fusese tratata de nimeni pana la acel moment. Incepand de la acea data, Arthur Gorovei a adunat diverse materiale si traduceri pentru alcatuirea si publicarea in anul 1937 a unui amplu studiu de folclor cu privire la traditia incondeierii oualor de Pasti la romani.
Oricat s-au straduit cercetatorii de-a lungul timpului, originile oualor rosii incodendeiate de diferite popoare, si nu doar de catre cele care au imbratisat crestinismul, efortul acestora a ramas zadarnic, originea si data de la care a fost infiintat acest obicei ramanand inca necunoscute.
Ouale de Pasti, studiu de folclor
“Cum am putea sa precizam:unde si cand s-a inrosit primul ou? Care popor l-a intrebuintat, pentru prima oara, nici n-am putea sa ne intrebam, pentru ca oua rosii de piatra s-au gasit si in morminte din vremuri prea vechi.
Chinezii intrebuintau ouale rosii cu doua mii de ani inainte de Hristos, si desigur ca, la dansii, obiceiul acesta era o mostenire din timpuri si mai vechi.
Am putea, totusi, sa incercam o explicare logica a originii obiceiului de a inrosi ouale.
Misterul care invaluie oul, desigur ca a preocupat mintea primului om inzestrat cu un rudiment de cugetare. Un obiect neinsufletit, ca o piatra, sa dea nastere unei fiinte vii!
Oul a sintetizat misterul Creatiei; dintr-un ou trebuie sa se fi nascut Universul. Lumea – deci si omul.
Oul cosmic trebuie presupus la baza credintei tuturor popoarelor din lume.
Egiptenii adorau pe zeul Knef, a carui statuie purta un ou in gura.
Persii credeau ca, in valtoarea haosului, aparu un ou, pe care Noaptea il acoperi cu aripile ei, il cloci, si din ou iesi lumea: Soarele si Luna se ridicara in sus, Pamantul se lasa in jos.
Indienii, Fenicienii si Israelitii, considerau oul ca principiu al Creatiei.
Dupa una din legendele brahmane, la inceput erau pe lume numai apa, din care se nascu un ou de aur ce pluti pe ape un an de zile, si din el se nascu Cerul, Pamantul si Vazduhul. Brahma insusi sa nascu in acest ou, din care se facu Cerul si Pamantul.
In Kalevala Nordului, se vorbeste de Ilmatara (“mama apei”), care traia la inceput in aer, si apoi s-a coborat in ocean, pe valurile caruia s-a leganat timp de 700 de ani. Rata salbatica, crezand ca genunchiul Ilmatarei este pamant, si-a facut cuib pe el si a ouat un ou de fier si sase de aur. Ridicandu-se Ilmatara din apa, ouale s-au spart si din ele s-a format lumea: din galbenus a iesit Soarele, din albus a iesit Luna. (…)”
“Oul la români – credinte populare si superstitii
- Pretutindeni, la români, este raspândita credinta populara ca din ou se naste Spiridusul, un fel de Drac minor. Oul parasit se cloceste 40 de zile subtioara, si din el iese Spiridusul. Sau: oul se poarta noua zile, si cand iese cu Invierea si se canta “Hristos a inviat”, cel ce poarta oul zice: “Si al meu a inviat”, si iese Spiridus.
- Oul este purtator de molima: “Nu se dau oua de imprumut din cuibar, ca mor gainile de boala”
- Ouale rosii, pastrate in casa, apara de rautati
- Oul rosu e bun de pazeste casa de farmece. Babele dau din el la muieri ca sa-l ingroape in curte, ori in casa, dupa usa
- Casa in care se gasesc oua rosii, de la Pasti, este ferita de duhurile rele si de uneltiri diavolesti
- Ca sa fereasca roadele de piatra, podgorenii leaga primavara vita de vie cu salcie de la Florii, sau ingroapa un ou rosu din Vinerea Mare
“
Glasul.info