Sarea in alimentatie.
In urma cu ceva timp, am avut o perioada de aproximativ 3 luni in care n-am consumat sare deloc. Totul era nesarat, inclusiv painea. In acea perioada au lipsit din alimentatia mea anumite alimente, pe care oricat de ambitios ai fi si oricat de bolnav ai fi, n-ai cum sa le consumi nesarate:
– Mamaliguta
– Fasolea,
– Ouale fierte
Nu sufeream de nici o afectiune. Dar urmarind reactiile corpului meu, am observat ca ceva nu e bine. Asa ca am aprofundat mai amanuntit problema.
Corpul uman are nevoie de sare, doar ca in cantitati masurate: 6 gr/zi. Asa ca de atunci am inceput sa fiu foarte atent la cantitatea de sare consumata. Tot de atunci am renuntat complet la “Vegeta”, cu toate ca mi-a fost foarte greu. Vegeta (n.r. monoglutamatul de sodiu E-621) este ca un fel de drog.
Asa ca am cautat si am gasit o modalitate de folosire a sarii brute, asa cum este extrasa din salina, fara antiaglomerantii E535, E536, sau adaos de iod. Stramosii nostri timp de sute de mii de ani sau chiar milioane de ani s-au folosit de sarea bruta (naturala).
Unora li s-a parut comic, iar altora li se va parea, daca le spun ca folosesc sare de la magazin cu furaje pentru animale, dar mai jos o sa vedeti si motivul pentru care folosesc acest tip de sare.
Sarea din alimentatia romanilor
Se gaseste sub forma de bulgari la pretul de 1 leu kg. Puteti face o vizita la un magazin naturist sa vedeti cat costa o pungulita de 400 gr de sare fara antiaglomerant si fara iod..
Asa ca nu ramane decat sa introduceti bulgarii intr-o oala, de preferat mai inalta, sa-l zdrobiti bine cu un ciocan, sa cerneti printr-o sita, iar daca vreti sa aveti o sare fina, puteti folosi un mojar, o rasnita sau un maruntirtor electric.
Multa vreme, sarea era extrem de valoroasa si folosita ca moneda de schimb, de aceeia soldatii erau platiti in sare (solda lor). In vremea regimului comunist, cine trecea granita la Sarbi, ca o recompensa a extradarii, se oferea un sac cu sare.
In aceasta zona a Europei extrem de bogata in resurse naturale (sare, aur, aur cu care am intretinut 4 mari imperii), oamenii nu puteau lipsi nici macar o zi, dar o mie de ani, cum afirma unii. Se pare ca bogatiile noastre, in loc sa ne rezolve problemele, se pare ca ni le-au accentuat. De acolo si versurile:
“Muntii nostri aur poarta, am putea sa fim bogati./ Insa nu ne sunt salvarea ci motiv sa fim pradati”.
Dar sa revenim la ale noastre.
Sarea care se vinde in magazinele din Romania este una intr-o proportie foarte rafinata. Ea contine 99,5% clorura de natriu. O buna parte din substantele folositoare organismului uman sunt inlocuite cu altele: carbonat de sodiu, de magneziu, iod in compozitie cu caliu, uneori dextroza, o forma de zahar. Prin intermediul acestei sari suntem lipsiti de niste mineralele si microelementele necesare si acest lucru provoaca deseori cresterea tensiunii arteriale.
Sarea cu iod contine iodat de potasiu si/sau magneziu, iar 900 de grame de sare pot cotine nu mai mult de 25 de grame de iod. Cercetatori si medici care au analizat sarea iodata informeaza pe consumatori: consumul sporit de “iod sintetic” adaugat in alimente creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide.
Potrivit doctorului Pavel Chirila, dintre cei aproape 20 de miloane de romani, care folosesc in mod obligatoriu sarea iodata, doar aproximativ 8.000 de persoane au nevoie de supliment de iod. Tot el, spune:
“Dupa patru ani de functionare a nefastei Hotarari Guvernamentale nr.568/2002 numarul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numarul hipertiroidiilor a crescut de la 3.127 la 6.387.”
Consumul indelungat al iodului prin intermediul intrucerii sale in alimenatie, se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii, cu sau fara hipotiroidie; administrarea iodului la gravide poate produce gusa sau hipotiroidie la feti. Si aceasta lista a efectelor adverse determinate de excesul de iod poate continua: cresterea columului glandei tiroide, afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei, cresterea incidentei bolilor alergice etc.
Mai mult decat atat, sarea de bucatarie “rafinata” contine si un antiaglomerant – E536 – ferocianura de potasiu – care la peste 100 grade C se descompune in cianura de potasiu si clorura de fier – si care cauzeaza reducerea transportului de oxigen catre sange, dificultati in respiratie, dureri de cap, ameteli si nu se recomanda consumul frecvent.
Antiaglomerantul numit E536 introdus in sare, care este interzis in alte tari (ex. Anglia), poate conduce la anumite consecinte dramatice prin introducerea lui in sarea de bucatarie pentru consumul uman: cresterea incidentei bolilor cardiace ischemice, accelerarea proceselor de ateroscleroza, toxicitatea indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu.
Sarea fina din comertul romanesc este tratata cu antiaglomerantul E 535, numit de catre chimisti “ferocianura de sodiu”, o substanta toxica. De asemenea, sarea fina “rafinata” nu contine aproape deloc magneziu, spre deosebire de sarea gema (n.r. sarea naturala). Magneziul reprezinta un mineral esential pentru sanatatea sistemului cardiovascular.
Prin asa zisa “rafinare”, sarea pierde toate oligomineralele pe care sarea nerafinata le are din punct de vedere natural din belsug, intr-o compozitie chimica similara cu cea a sangelui. In starea ei naturala, sarea nerafinata poate contine magneziu si potasiu, ambele elemente fiindt necesare pentru o optima functionare a corpului uman si pentru a face posibil metabolizarea sodiului.
In starea in care este comercializata, sarea este saracita de toate oligoelementele. Dupa ce sarea este saracita, se adauga diversi antiaglomeranti, iar de ceva vreme a devenit obligatorie in multe tari din lume sa fie adaugat in compozitia ei iodul, crezandu-se ca bolile legate de tiroida sunt datorate lipsei iodului din alimentatia umana. Astfel ca s-a luat hotararea de a se adauga iodul in sare in multe parti ale lumii. Insa se poate observa in acest moment ca nu a fost o idee absolut deloc buna. Dupa cateva decenii bolile de tiroida s-au inmultit si inrautatit, sarea iodata creand mai multe complicatii decat beneficii pentru sanatatea umana.
O parte dintre experti sustin ca iodarea sarii nu este cel mai productiv mod de a imbunatati nivelul de iod din corpul uman, deoarece e nevoie de o dieta echilibrata pentru a realiza asta. Iodul se gaseste in alimentele marine, kelp si alge, cereale si seminte.
Autor: Toporan Ioan Daniel
Alte surse:
[1] viataverdeviu.ro[2] crestinortodox.ro