La 23 aprilie 1400 incepea domnia lui Alexandru cel Bun in Moldova. Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I, a fost domnitorul Moldovei intre anii 1400 – 1432, urmandu-i la tron lui Iuga Ologul, cel care a fost indepartat de pe tronul Moldovei chiar de catre Mircea cel Batran.
In timpul lui Alexandru cel Bun, organizarea politica, administrativa si ecleziastica a Moldovei cunosc o dezvoltare fara precedent pana la acea data, potrivit celor scrise de catre cronicarul moldovean Grigore Ureche. Sub domnia lui Alexandru cel Buna a inflorit comertul, s-au imbunatatit foarte mult relatiile dintre principatul Moldovei si Regatul Poloniei, a fost obtinuta recunoasterea Mitropoliei Moldovei de catre Patriarhia de la Constantinopol.
Pe perioada lungii sale domenii, supusii sai au avut parte de pace, in special datorita unei politici externe deosebit de abile din partea domnului Moldovei, acesta reusind cu succes sa mentina constant un echilibru intre relatiile cu marile puteri ale vremii din aceasta regiune a Europei.
La 23 aprilie 1400 incepea domnia lui Alexandru cel Bun in Moldova
Dintre domnitorii moldoveni, Alexandru cel Bun este primul dintre acestia care a avut primele confruntari in 1420 cu invazia otomana a Europei, reusind sa apere cu succes cetatile Chilia si Cetatea Alba asediate de catre turci.
Cu toate ca Polonia si Ungaria semnasera in 1412 la Lublau un acord prin care isi imparteau sferele de influenta asupra unor teritorii romanesti, Alexandru cel Bun a dus o politica externa stralucita, mentinand mereu un echilibru in relatiile cu aceste doua regate.
Acordul de la Lublau nu a apucat sa fie niciodata pus in practica, pentru ca Alexandru cel Bun si-a onorat toate obligatiile luate fata de suveranul Poloniei, acordandu-i acestuia sprijin militar in doua randuri, la Grünwald si Marienburg, impotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni.