Tânguirile și frustrările necontenite ale Ungariei fată de neputinta de a stăpâni pamânturi românești
Romanii si-au recastigat de fiecare data pamanturile stramosesti rapite de catre dusmani, prin lupta, sange si sacrificii enorme, fata de unii care se agata de secole cu “rugaminti fierbinti” de cizmele conducatorilor unor mari puteri pentru a putea stapani peste pamanturile romanesti.
In zbuciumata noastra istorie a neamului romanesc poate ca n-am avut tihna pentru a ne putea mandri cu mari realizari arhitectonice, culturale sau de infrastructura, insa un singur lucru este cu adevarat remarcabil si anume faptul ca nu am dus niciodata campanii de cucerire indreptate impotriva vecinilor nostri.
Tânguirile și frustrările necontenite ale Ungariei fată de neputinta de a stăpâni pamânturi românești
Ne-am acceptat crucea si limitele geografice pe care ni le-a dat Dumnezeu, fara sa emitem pretentii sau pretexte absurde pentru a ne face stapani peste teritoriile altor semintii.
Acum, poate un pic mult prea tarziu, se trezesc in sfarsit si academicienii romani sa traga un semnal de alarma si sa avertizeze asupra faptului ca Ungaria urla iarasi din toti bojogii ca vrea sa stapaneasca peste o parte din Romania.
Cate sacrificii mai sunt oare necesare pentru a putea face vreodata in sfarsit ca pana si Ungaria sa inteleaga ca prin tratatul de la Trianon de fapt Romania nu a castigat ci a pierdut teritorii, respectiv regiunea Crisanei de Vest pana la Tisa, pe atunci un teritoriu inca populat in majoritate de romani.
Instrainarea acelei regiuni a insemnat pentru toata populatia romaneasca din Campia Tisei condamnarea la maghiarizare fortata. Daca din statisticile de la mijlocul secolului al XIX-lea rezulta ca in Ungaria traiau peste un milion de etnici romani, astazi suntem in situatia in care romanii sunt pe cale de disparitie in aceasta tara, ultimul recensamant atestand faptul ca s-au mai declarat ca fiind romani doar cateva zeci de mii romani, si aceia aflati in curs de maghiarizare.
[info] Sursa: Glasul.info [/info]