Stephan Ludwig Roth, sasul care a murit pentru că a pledat în favoarea limbii române în Transilvania

Stephan Ludwig Roth, sasul care a murit pentru ca a apărat limba română

Aceste pământuri au dat de-a lungul istoriei mulți eroi anonimi, chiar dacă nu toți aceștia dintre ei sunt de origine română. Un sas a ținut atât de mult la principiile sale, încât a preferat să moară în mâna infamului „Tribunal de sânge” al nobililor unguri de la Cluj, decât să se dezică de convingerile sale, printre care și aceea protrivit căreia limba oficială a țării (n.r. Transilvania) trebuie să fie limba română, adică limba populației majoritare din Ardeal.

Stephan Ludwig Roth s-a aflat printre participanții de la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai 1848, locul unde a putut vedea cum se trezește conștiința națională a românilor, unde zecile de mii țprani sătui de chinurile iobăgiei s-au alăturat elitei românești pentru a cere drepturi pentru întreaga suflare romaneasca.

Stephan Ludwig Roth, sasul care a murit pentru ca a aparat limba romana

Marea Adunare populară de la Blaj a lăsat de altfel niște puternice impresii asupra lui Stephan Ludwig Roth, acesta publicând într-un ziar săsesc,  „Beiblatt zum Siebenbürger Boten” – „Foaie suplimentara la Vestitorul Transilvan” – din 16 iulie 1848, un articol intitulat „Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (Adunarea românilor de la Blaj), în care pentru prima dată nu se mai folosea termenul de „Walachen” pentru „români”:

[quote style=”4″ author=”Stephan Ludwig Roth”]„…un popor întreg are dreptul sa spună cum vrea să fie numit.”[/quote]

Dar declarațiile și faptele de la care aveau să i se tragă moartea, stârnind furia nestavilită a nobilimii maghiare din Transilvania sunt legate de apararea limbii române, într-o contraofensivă la încercarea de legiferare a limbii maghiare ca limba oficială de stat, de către Dieta de la Cluj:

[quote style=”4″ author=”Stephan Ludwig Roth”]„Nu vad nevoia de a se impune o limba oficiala a țarii. Nu este nici limba germana, nici cea maghiara, ci limba romana” pe care „o inveți singur, pe strada, in contact singur cu oamenii. Și chiar daca nu ai dori sa inveți limba aceasta, o inmiita trebuința impune cunoștința (cunoașterea) ei.(…) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naștere. Iar cu pierderea limbii dispare națiunea insași”.[/quote]

În momentul când Dieta de la Cluj a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria, Stephan Ludwig Roth considera la acel moment c este „periclitata insasi existența natională a sașilor”.  Astfel, cea de-a doua Adunare populara de la Blaj, din 13/25 septembrie 1848 nu recunostea „uniunea silită a Transilvaniei cu Ungaria” si revendica o Dieta si un guvern provizoriu, compus din deputati alesi proportional cu numarul populatiei Transilvaniei. Adunarea sașilor din Sibiu a adoptat  la 30 septembrie 1848 rezolutia Blajului, iar Comitetul National Roman a hotarat crearea a 15 legiuni ce s-au opus corpurilor de armata conduse de nobilii maghiari.

[legend title=”Condamnat la moarte de Tribunalul de sange” style=”1″]Cu toate ca avea  o promisiune de amnistie de la generalul Józef Bem, conducatorul armatei revolutionare maghiare, Lajos Kossuth n-a dorit sa tina cont de aceasta, astfel ca Stephan Ludwig Roth este arestat si condamnat la moarte prin impuscare de catre „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj, fiind acuzat de „inalta tradare”.[/legend]

Stephan Ludwig Roth rămâne un erou al Transilvaniei de care se vorbește încă poate prea puțin, adevăratul motiv al codamnării sale fiind de fapt legat de convingerile și ideile sale răspândite mai ales prin intermediul publicațiilor săsești, prin care pleda și susținea drepturile populației majoritare din Transilvania, adică ale poporului român.