La 18 mai 1388 se finalizau lucrarile de zidire a bisericii mari a Manastirii Cozia.
Finalizata in luna mai a anului 1388, biserica Manastirii Cozia a reprezentat “minunea evului mediu romanesc”: avand o fatada deosebita, bogat ornamentata cu bucati de ceramica si caramizi aparente, edificiul a reprezentat pentru o vreme indelungata un model de varf al arhitecturii religioasa din Tara Romaneasca.
Manastirea Cozia este situata in orasul Călimănești, pe malul râului Olt, fiind ctitoria domnitorului muntean Mircea cel Bătrân. De-a lungul istoriei, manastirea a fost extinsa si renovata de mai multe ori.
La 18 mai 1388 se finalizau lucrarile de zidire a bisericii mari a Manastirii Cozia
In jurnalul sau de calatorie, Paul de Alep, un arab crestin din Siria, arhidiacon din Antiohia ce l-a insotit pe patriarhul Macarie in calatoriile acestuia prin Tarile Romane si estul Europei, nota despre Manastirea Cozia:
„In limba lor intelesul numelui acestei manastiri, Cozia este „fortareata de pamant din pricina nenumaraților munti din aceasta tara”
Paul de Alep a notat in jurnalul sau de calatorie toate amanuntele care i s-au parut importante in timpul calatoriilor sale prin Tarile Romane, lasand cateva repere si date istorice deosebit de importante pentru istoriografia romana.
“Sa se stie ca mitropolitul Tarii Romanesti are doi episcopi sufragani: unul este episcopul de Butza (n.r. episcopul de Buzau, Serafim), de care am vorbit, si celalalt de Rimnik al-Kubra (n.r. Râmnicul Mare, Râmnicu Vâlcea)
De-a lungul istoriei, Manastirea Cozia a constituit un important si puternic focar al culturii romanesti, de ea legandu-se de altfel mai multe evenimente de o importanta cruciala din istoria romanilor.
Potrivit legendei, manastirea a fost construita in apropierea locului unde se credea ca ar fi fost inainte construita o manastire de catre Negru Voda. Sfintirea edificiului religios a a avut loc pe 13 mai 1388, potrivit hrisovului lui Mircea cel Bătrân:
„…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”
Bibliografie/ Referinte:
[1] Calatori straini despre Tarile Romane, vol. VI, 1976[2] Istoria românilor din Dacia Traiană, A.D. Xenopol, 1925