Azi se implinesc 100 de ani de la trecerea in nefiinta a eroinei Ecaterina Teodoroiu
Un ofiter-fecioara, sublocotenentul Caterina Teodoroiu, zana regimentului de Gorj, s-a urcat la cer sa povesteasca stramosilor cum stiu cei de astazi sa implineasca datina razboinica.
Logodita cu gloria de-acum, in luptele de la Jiu, unde duhul slavit al lui Dragalina a miruit-o in botezul focului si al mortii, cu raza-i inaltatoare si vesnica, cercetasa de optsprezece ani intra in randuri ca ostas, luptand fara ragaz cot la cot cu flacaii gorjeni, de care nu se deosebea nici prin imbracaminte, nici prin avant, nici prin setea de-a invinge…
Avea insa in ochii adanci acea scanteie de exaltare antica, acea palpitare de pasiune mistica si suprapamanteana, care a facut din surorile ei de odinioara mucenice si eroine.
[info]END OF SUMMER SALE – 21-24 august – final[/info]Azi se implinesc 100 de ani de la trecerea in nefiinta a eroinei Ecaterina Teodoroiu
Caterina a fost aleasca de destinul istoric sa reinvie si sa dea iarasi realitatea legendei Jeannei d’Arc si a Fetei de la Cozia, sa ilustreze cu chipul ei luminat un vers din marea epopee a dezrobirii noastre, si in urma, eterica si neinteleasa ca o minune, sa se reintoarca in lumea de minuni, unde sufletul vietuieste pururea in fericire si apoteoza.
Pentru a o desprinde cu gandul nefiintei, nemurirea i-a brazdat trupul, in batalia de la Filiasi, cu doua rani vitejesti, iar in urma “Virtutea eui militara” a fost consfintita printr-un simbol regal, care ii stralucea pe piept ca un fionc de beteala.
Caterina a murit mireasa! Caterina a fost o sfanta!…
(…)
Crucea alba care strajuieste cu evlavie mormantul tau din Poiene, va fi pentru toti un nou simbol de biruinta. Tovarasii de arme ingenunchind in fata gestului ceresc se vor patrunde de marea porunca a razbunarii si vor porni la lupta mai cranceni ca totdeauna, deplin incredintati ca “intru acest semn vor invinge!”
19 august 1917, Corneliu Moldovanu