De la Icoană va reporni totul! Sfintele Icoane să facă in aceste locuri o minune, căci numai Dumnezeu mai poate lucra aici. Puterea oamenilor e prea mica.
În 1937 românii din Vârghiș cu sprijinul fraților de peste Carpați și-au ridicat biserică nouă în centrul satului. Erau peste 400 de suflete ortodoxe. În 1940 trupele maghiare de ocupație i-au obligat prin forța armelor pe români să-și dărâme biserica cu târnăcoapele. Au ras-o mai apoi complet de pe fața pământului. A scăpat de năprasnica prigoană Biserica cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil construită în 1807 pe dealul de la marginea satului.
Astăzi în Vârghiș au mai rămas români cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Trauma anului 1940 a marcat ireversibil aceste meleaguri. La Vârghiș, Doboșeni, Herculian, Căpeni a fost la fel ca-n închisoarea satanică de la Pitești. Câtă durere sufletească au îndurat acei frați ai noștri…
O Troiță și-un parastas pentru cei ce nu mai sunt vom face la Vârghiș în octombrie. Vom urca spre biserica veche dealul care-mi amintește atât de mult de Doboi. Cu prapuri si steaguri vom păși acolo unde nu mai sunt români, noi, ceilalți din alte zări ale țării.
De la Icoană va reporni totul! Sfintele Icoane să facă in aceste locuri o minune, căci numai Dumnezeu mai poate lucra aici. Puterea oamenilor e prea mica
O Troiță pentru Herculian, Vârghiș, Doboșeni, Căpeni, și câte o Sfântă Icoană să înfrângă întunericul. Acolo unde nu mai sunt români, mergem noi, din celelalte zări ale țării. Intrăm aici în biserica din Herculian, dărâmată în mare parte în toamna anului 1940 de horthysti și refăcută la exterior după înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei.
Până la înființarea Episcopiei (1994) biserica a fost groapa de gunoi a satului. Nu a mai rămas nici un român, niciun ortodox. În biserica închisă cu un lacăt ce plânge după-o mână de om este întuneric și pământ. Icoanele pictate ale sfinților păstrează durerea loviturilor de târnăcop. Într-un colț de boltă se vede cu greu un tricolor șters de timpuri…crunte timpuri.
Vom pune aici două icoane și toate rugăciunile noastre; numai Dumnezeu va putea face o minune la Herculian.
Sufletul ne-a fost apăsat în acest loc cel mai greu. După ce vedeți aceste biserici martirizate, mângâiați, sărutați fiecare centimetru din bisericile ortodoxe pe care le veți întalni mai apoi în cale, atunci le veți prețui cu adevărat.
Autor: Mihai Tîrnoveanu