Recenzie de carte: “Cărticica de Rugăciune a Creştinului Daco-Român”, de Gabriel Gherasim.
Unul dintre colaboratorii Glasul.info, scriitorul Gabriel Gherasim, a publicat recent o carte care ni se pare cel putin interesanta, mai ales prin scopul declarat de catre autorul acesteia.
Trebuie sa recunoastem ca initiativa scriitorului Gabriel Gherasim ne-a luat putin prin surprindere, dar nicidecum intr-un mod in care sa ne displaca. Gasim in carte exprimate atat un pic din nostalgiile autorului fata de Patrie, cat si unele dintre trairile sale sufletesti, mai cu seama dintre cele legate de martirii inchisorilor comuniste.
Dupa cum spune chiar insusi autorul, cartea este “un modest omagiu adus de autor atât Ţării Noastre, pe bine meritat chemata Grădina Maicii Domnului, cât şi esenţei celei mai curajoase ale sufletului nostru, precum Sfântul Ştefan Cel Mare, cel bine meritat chemat, Atletul Lui Cristos.”
“Bun regasit, La 100 de ani, in luna aceasta, de la fondarea celui mai virulent si satanist sistem de genocid al maselor, comunismul, va rog sa considerati spre publicare Carticica din Atasament, si sa adaugati linkul de mai jos, ca un modest omagiu adus martirilor persecutiilor comuniste din Romania. Cu multumiri anticipate,
“, ne-a transmis Gabriel Gherasim prin intermediul unui mesaj primit pe adresa de email a redactiei.
Recenzie de carte: “Cărticica de Rugăciune a Creştinului Daco-Român”, de Gabriel Gherasim
“Rugăciunea este modul singular al creştinului de a intra în contact direct cu Creatorul.În lumea frenetică de azi, rugăciunea poate fi spusă şi în biserică, dar şi în autobuz şi în zile de odihnă, dar şi în zile de lucru.
Cu privire la mediul zgomotos şi aglomerat al drumului înspre şi dinspre lucru, s-a ivit necesitatea unui text portabil, care să însumeze puterea rugăciunii, într-un timp relativ scurt, astfel încât, credinciosul să poată intra în comuniune cu Dumnezeu, în timp ce merge înspre destinaţia sa.
Cărticica de Rugăciune a Creştinului Daco-Român, propune un text de rugăciuni ale bisericii milenare creştine daco-române, unde pe lângă comuniunea cu Creatorul Universului, bine- credincioşii pot să intre în contact şi să apeleze şi la înaintaşii lor.
Asta pentru că puterea rugăciunii se extinde peste veacuri şi uneşte sufletele vrednice creştine ale înaintaşilor noştri, atât cu noi, cât şi cu generaţiile viitoare ale poporului nostru.
De asemenea, prin comemorarea în rugăciune a înaintaşilor noştri, facem un act de dreptate în readucerea în conştiinţa noastră, a tuturor sufletelor creştine daco-romane, care, de la Martirii Brâncoveni, la Martirii închisorilor comuniste, au rămas fideli poporului şi sufletului creştin daco-român.
Textul propus este un modest omagiu adus de autor atât Ţării Noastre, pe bine meritat chemata Grădina Maicii Domnului, cât şi esenţei celei mai curajoase ale sufletului nostru, precum Sfântul Ştefan Cel Mare, cel bine meritat chemat, Atletul Lui Cristos.
Un cuvânt aparte trebuie de spus şi pentru poporul daco-român de la sud de Dunăre, care din Cartierul Valah al lui Constantinopole, până la ciobanii aromâni de pe muntele Athos, munţii Haemus, Munţii Pind şi de-a lungul peninsulei balcanice, au fost şi au rămas model de curaj, de abnegaţie, de inspiraţie şi de civilizaţie creştină şi daco-română, de la care trebuie să învăţăm mereu şi pe care trebuie să-l continuăm, înspre perpetuarea şi înflorirea bisericii strămoşeşti creştine în Dacia, România.
Rugaciunile pot fi spuse individual sau în grup.Această cărticică se doreşte a fi o colecţie de rugăciuni ecumenice, unde toţi creştinii daco-români pot participa în spiritul agapei creştine naţionale şi universale.
Gabriel Gherasim Crăciun 2015 New-York“
Donează pentru Glasul.info!
În conturile de la Banca Transilvania: RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.
8 octombrie 1434: cea mai veche atestare scrisă a Curții domnești din Iași, datând din vremea lui Alexandru cel Bun. Incepand cu secolul al XV-lea, domnitorii Moldovei au inceput sa construiasca curti domnesti in principalele orase ale tarii. Asa se face ca de-a lungul istoriei, odata cu schimbarea domnitorului din […]