După ce francezii au fost avangarda care ne-a presat să instituționalizăm denumirea de rromi, acum o fac țigancă pe Halep?

După ce francezii au fost avangarda care ne-a presat să instituționalizăm denumirea de rromi, acum o fac țigancă pe Halep?

Un nou atac la adresa românilor, de această dată din partea celor de la revista Charlie Hebdo.Victoria Simonei Halep la Roland Garros este ironizată într-un mod scandalos printr-o caricatură jenantă publicată pe 13 iunie în respectiva revistă franceză.

Caricatura prezintă un personaj ținând cu ambele mâini trofeul deasupra capului, în timp ce strigă „Fier vechi! Fier vechi!”. Aluzia este clară pentru majoritatea românilor, făcând deja parte din vechile clișee și stereotipuri prin care ne văd o bună parte dintre francezi.

Trebuie menționat că documentele UE ce făceau referire la instituționalizarea denumirii de “rrom” erau mai degrabă indicative, și nicidecum obligatorii.

Tocmai în perioada în care în România se făceau presiuni uriașe pentru instituționalizarea urgentă a denumirii de “rrom”, în presa franceză, secondată de diverse organizații și asociații din societatea civilă, erau omniprezente referiri și menționări cu privire la o așa zisă discriminare a țiganilor din România.

Erau tot mai dese articolele legate de sclavia țiganilor din Țările Române (n.r. culmea este că în principatele române țiganii au supraviețuit, în timp ce în lumea “civilizată”, în țările vestice, aceștia au fost exterminați fără milă, numeroase documente istorice atestând atrocitățile înfăptuite de europenii occidentali împotriva acestei minorități), erau amplificate până și cele mai mici conflicte interetnice de pe teritoriul României, fiind prezentate în presa franceză sub titluri expozive, exagerate, ca și cum ar fi fost vorba de mici războaie civile între diferite minorități etnice.

Acesta este contextul în care a fost instituționalizată denumirea de “rrom” în România, aducând încă o doză de confuzie între acest etnonim și numele poporului român.

În toată Europa, inclusiv în Franța, denumirea de “țigani” (n.r. în franceză tsiganes) a rămas aceeași din punct de vedere lingvistic și fonetic, fără a exista “nevoia” urgentă a instituționalizării pentru denumirea de “rrom”. Oare n-ar fi timpul ca și în România autoritățile statului să se gândească serios la îndreptarea acestei situații și la asigurarea protecției identitare pentru poporul român și să elimine această confuzie permanentă pe care o fac mulți dintre străini, fie din neștiință, fie cu rea voință?