De la primul la ultimul oraș eliberat de Armata Română, de la Sfântu-Gheorghe la Carei
Glasul.info
De la primul la ultimul oraș eliberat de Armata Română, de la Sfântu-Gheorghe la Carei.
Acesta a fost Drumul nostru pentru Drapel si Țară. 36 de ore fără somn. Luni pe zi, oamenii au avut treburile lor, iar începând cu orele 23 (Martănuș, Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Ozun), respectiv marți orele 00,30 (Brasov) au pornit la drum pentru a ajunge marți la ora 9 dimineața la Carei.
Pe microbuze nu s-a putut dormi, doar cateva minute au atipit câtiva. La întoarcere la fel. Pe drumul spre căminele noastre cântam ,,Treceți batalioane române Carpații”. Am ajuns acasă miercuri la ora 1, respectiv 2 noaptea.
Nimeni nu s-a plâns de oboseală. Miercuri dimineața fiecare si-a reluat munca de zi cu zi. Determinarea si credința acestor oameni, fericirea îndeplinirii datoriei de români va intra în istoria Drumului Românesc.
Într-o vreme în care mulți sunt mult prea mult preocupați de propria bunăstare, de propriul confort, în care asupra valorilor naționale se aruncă cu noroi, în care Drapelul Țării se vrea a fi ascuns si naționalismul blamat sau compromis, voi, înveșmântați în Haina Neamului ați dat o lecție tuturor, atât dusmanilor cât si trădătorilor, dar si celor care vorbesc pe la colțuri neîntelegând nimic din jertfa voastră.
România nu moare atat timp cat existați voi. În pofida partidelor ticăloase, aranjamentelor de culise sau ale celor publice, România trăieste exclusiv prin astfel de români.
Datorită vouă, dragi frați si surori de Cale a Neamului, să fiți siguri că încă mai există speranță pentru această Țară, rugăciunile si faptele voastre ajung la Dumnezeu, la moșii si strămoșii voștri ce vă privesc din Cer. Pe tot cuprinsul Țării sunt astfel de insule, de nuclee de românism.
Nu stiu daca se vor putea uni vreodată asa cum percepem noi unitatea. Ele sunt în schimb unite prin firele nevăzute ale Duhului de Neam. Voi reveni asupra acestui fapt.
Cu Dumnezeu înainte, neabătuți vom merge, în Adevăr.
