RSS

23 septembrie 1940: La Oradea au…

23 Septembrie 1940: …

17 septembrie 1941: Cu ocazia re…

Maghiarizarea forțat…

Câțiva oameni hotărâți pot schim…

Câțiva oameni hotărâ…

16 septembrie 1941: în Cluj auto…

La doar un an de la …

Zece revendicări imediate ale pr…

"În urma cele mai re…

În noaptea de 13 spre 14 septemb…

În noaptea din 13/14…

12 septembrie 1940: La Baia Mare…

Ziua de 12 septembri…

Viorica-Elisabeta Lupu va candid…

Viorica-Elisabeta Lu…

«
»
TwitterFacebookPinterest

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, medie: 5,00 din 5)
Încarc...

De la primul la ultimul oraș eliberat de Armata Română, de la Sfântu-Gheorghe la Carei

Print Friendly, PDF & Email

De la primul la ultimul oraș eliberat de Armata Română, de la Sfântu-Gheorghe la Carei.

Acesta a fost Drumul nostru pentru Drapel si Țară. 36 de ore fără somn. Luni pe zi, oamenii au avut treburile lor, iar începând cu orele 23 (Martănuș, Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Ozun), respectiv marți orele 00,30 (Brasov) au pornit la drum pentru a ajunge marți la ora 9 dimineața la Carei.

Pe microbuze nu s-a putut dormi, doar cateva minute au atipit câtiva. La întoarcere la fel. Pe drumul spre căminele noastre cântam ,,Treceți batalioane române Carpații”. Am ajuns acasă miercuri la ora 1, respectiv 2 noaptea.

Nimeni nu s-a plâns de oboseală. Miercuri dimineața fiecare si-a reluat munca de zi cu zi. Determinarea si credința acestor oameni, fericirea îndeplinirii datoriei de români va intra în istoria Drumului Românesc.

Într-o vreme în care mulți sunt mult prea mult preocupați de propria bunăstare, de propriul confort, în care asupra valorilor naționale se aruncă cu noroi, în care Drapelul Țării se vrea a fi ascuns si naționalismul blamat sau compromis, voi, înveșmântați în Haina Neamului ați dat o lecție tuturor, atât dusmanilor cât si trădătorilor, dar si celor care vorbesc pe la colțuri neîntelegând nimic din jertfa voastră.

România nu moare atat timp cat existați voi. În pofida partidelor ticăloase, aranjamentelor de culise sau ale celor publice, România trăieste exclusiv prin astfel de români.

Datorită vouă, dragi frați si surori de Cale a Neamului, să fiți siguri că încă mai există speranță pentru această Țară, rugăciunile si faptele voastre ajung la Dumnezeu, la moșii si strămoșii voștri ce vă privesc din Cer. Pe tot cuprinsul Țării sunt astfel de insule, de nuclee de românism.

Nu stiu daca se vor putea uni vreodată asa cum percepem noi unitatea. Ele sunt în schimb unite prin firele nevăzute ale Duhului de Neam. Voi reveni asupra acestui fapt.

Cu Dumnezeu înainte, neabătuți vom merge, în Adevăr.

Autor / Foto: Mihai Tîrnoveanu



Site-ul Glasul.info nu raspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formularii din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervam dreptul de a sterge comentariile cu tenta rasista, xenofoba, care incita la ura, sau la violenta

libris.ro

Continutul articolelor exprima punctele de vedere ale autorului, iar Glasul.info nu isi asuma raspunderea pentru aceste idei exprimate de catre autor, exceptie facand doar notele sau materialele publicate exclusiv de catre redactia Glasul.info