La 14 iulie 1456 a avut loc lupta navală de la Salankemen de pe Dunăre, în care flota lui Iancu de Hunedoara înfrânge flota turcă și reușește să trimită ajutoare în trupe, arme și alimente celor asediați la Belgrad

La 14 iulie 1456 a avut loc lupta navală de la Salankemen de pe Dunăre, în care flota lui Iancu de Hunedoara înfrânge flota turcă și reușește să trimită ajutoare în trupe, arme și alimente celor asediați la Belgrad

Cetatea Belgradului reprezenta un obiectiv strategic deosebit de râvnit de către otomani, un obiectiv care după cucerire a constituit o bază excelentă pentru organizarea cuceririi Regatului Ungariei, desăvârșită într-o mare măsură prin victoria ulterioară de la Mohács.

Însă Asediul Belgradului nu avea să fie o sarcină ușoară pentru turci, cu toată mobilizarea de resurse și de forțe militare de care aceștia dispuneau. Despre asediul cetății Belgrad din anul 1456 s-a spus că „bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine”.

În anul 1456, o puternică oaste condusă de sultanul Mehmed al II-lea, a atacat o armată condusă de către Iancu de Huneoadara, care pe atunci ocupa funcția de regent al Regatului Ungariei, apărând în această calitate cetatea Belgradului.

La 4 iulie 1456 a început asediul turcilor asupra Belgradului, un asediu deosebit de putenic. Cu toate acestea, flota armatelor creștine aflate sub conduncerea lui Iancu de Hunedoara a câștigat bătălia navală distrugând pe 14 iulie  flota turcească, ce împiedica aprovizionarea orașului.

Lupta decisivă la sol s-a dat între 21 și 23 iulie 1456. Pe 21 iulie creștinii au respins atacul otomanilor, iar pe 23 iulie forțele creștine au lansat un puternic contraatac împotriva turcilor, atacând tabăra turcă. În pofida unui număr inferior al armatei creștine, tacticile militare strălucite ale lui Iancu de Hunedoara au transformat o îngrângere ce părea mai mult decât previzibilă, într-una dintre cele mai mari victorii ale creștinătății împotriva turcilor.

Așa s-a ajuns ca Papa Calixt al III-lea să-l numească pe Iancu de Hunedoara:  „atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos”, iar apoi pentru a elogia strălucita victorie a lui Iancu, același papa a ordonat ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa, începând de la acel moment până în zilele noastre, să fie trase în fiecare zi la orele amiezii, ca un mesaj care să răzbată zilnic peste secole aidoma unei chemări a enoriașilor la rugăciune întru apărarea orașelor în care locuiesc.