De departe cel mai surprinzător lucru de la congresul UDMR a fost șpagatul lingvistic al celui de-al doilea om în statul român, președintele Senatului României, Călin Popescu “Trădiceanu”. De ce, “Trădiceanu”? Știe el, știm și noi, dar mergem pe … închis.
Clasa politică românească s-a așezat în genunchi pentru cele 5% ale UDMR: s-a rostoglit ca un câine bolând care caută cu disperare afecțiunea stăpânului său, s-a ridicat temporar din patru labe pe două picioare, doar pentru a asculta cuminte și dând din codă pe ritmurile imnului Ungariei.
Dacă scriitorul ungur S. Fenyes spunea despre Ungaria ca stat de sine stătător că:
“(…) s-a prăbușit pe câmpia de la Mohacs, căzând într-un somn letargic de 300 de ani. Ea a murit în 1526 și nu s-a trezit decât la 1848. ” ( S. Fenyes )
despre ai noștri oameni de stat putem spune că ei au căzut nu pe câmpia de la Mohacs, ci în Sala Polivalentă de la Cluj-Napoca. Acolo, pe podeaua Sălii Polivente din Cluj-Napoca, zace călcată în picioare demnitatea națională, patriotismul, jurămintele unor politicieni români de apăra cu toată ființa și voința lor intersele poporului român…
Ce mai rămâne oare de spus?
PS: Acesta este un pamflet și trebuie privit ca atare
Jertfa din Bălan – 9 Septembrie 1940 În istoria neamului românesc sunt zile care dor…
9 Septembrie 1940 – Zalău, Sălaj O rană a istoriei românești care nu trebuie uitată…
Masacrul de la Trăznea, 9 Septembrie 1940: Ziua în care pământul românesc a sângerat Ziua…
8 Septembrie 1944 – Jertfa de la Luduș, jud. Mureș Istoria neamului românesc este plină…
Masacrul de la Ciumărna – 8 septembrie 1940 Jertfa unor români nevinovați pe altarul suferinței…
COMUNICAT DE PRESĂ Cerem demisia de urgență a Ministrului Educației, Daniel David! Națiunea română se…
Leave a Comment