De departe cel mai surprinzător lucru de la congresul UDMR a fost șpagatul lingvistic al celui de-al doilea om în statul român, președintele Senatului României, Călin Popescu “Trădiceanu”. De ce, “Trădiceanu”? Știe el, știm și noi, dar mergem pe … închis.
Clasa politică românească s-a așezat în genunchi pentru cele 5% ale UDMR: s-a rostoglit ca un câine bolând care caută cu disperare afecțiunea stăpânului său, s-a ridicat temporar din patru labe pe două picioare, doar pentru a asculta cuminte și dând din codă pe ritmurile imnului Ungariei.
Dacă scriitorul ungur S. Fenyes spunea despre Ungaria ca stat de sine stătător că:
“(…) s-a prăbușit pe câmpia de la Mohacs, căzând într-un somn letargic de 300 de ani. Ea a murit în 1526 și nu s-a trezit decât la 1848. ” ( S. Fenyes )
despre ai noștri oameni de stat putem spune că ei au căzut nu pe câmpia de la Mohacs, ci în Sala Polivalentă de la Cluj-Napoca. Acolo, pe podeaua Sălii Polivente din Cluj-Napoca, zace călcată în picioare demnitatea națională, patriotismul, jurămintele unor politicieni români de apăra cu toată ființa și voința lor intersele poporului român…
Ce mai rămâne oare de spus?
PS: Acesta este un pamflet și trebuie privit ca atare
În anul 1316, pentru a-şi asigura sprijinul clujenilor, Carol Robert de Anjou le-a acordat, prin…
Atacul „Cămășilor Albe”, Jertfă și biruință la Mărășești, 19 august 1917 Ziua de 19 august…
În zbuciumatul început de secol XX, când românii din Transilvania trăiau sub povara dualismului austro-ungar,…
17 August 1916 – „Nu mai sunt Carpații!” Strigătul lui Octavian Goga și jertfa României…
Anul 1849 a adus cu sine nu doar speranțele libertății născute din revoluția pașoptistă, ci…
Revoluția de la 1848 a aprins în toate provinciile românești flacăra libertății și a dreptății…
Leave a Comment