De departe cel mai surprinzător lucru de la congresul UDMR a fost șpagatul lingvistic al celui de-al doilea om în statul român, președintele Senatului României, Călin Popescu “Trădiceanu”. De ce, “Trădiceanu”? Știe el, știm și noi, dar mergem pe … închis.
Clasa politică românească s-a așezat în genunchi pentru cele 5% ale UDMR: s-a rostoglit ca un câine bolând care caută cu disperare afecțiunea stăpânului său, s-a ridicat temporar din patru labe pe două picioare, doar pentru a asculta cuminte și dând din codă pe ritmurile imnului Ungariei.
Dacă scriitorul ungur S. Fenyes spunea despre Ungaria ca stat de sine stătător că:
“(…) s-a prăbușit pe câmpia de la Mohacs, căzând într-un somn letargic de 300 de ani. Ea a murit în 1526 și nu s-a trezit decât la 1848. ” ( S. Fenyes )
despre ai noștri oameni de stat putem spune că ei au căzut nu pe câmpia de la Mohacs, ci în Sala Polivalentă de la Cluj-Napoca. Acolo, pe podeaua Sălii Polivente din Cluj-Napoca, zace călcată în picioare demnitatea națională, patriotismul, jurămintele unor politicieni români de apăra cu toată ființa și voința lor intersele poporului român…
Ce mai rămâne oare de spus?
PS: Acesta este un pamflet și trebuie privit ca atare
Ieri am fost la București, la Buftea, acolo unde Călin Georgescu era așteptat pentru a…
În toamna întunecată a anului 1940, odată cu impunerea rușinosului Dictat de la Viena, Ardealul…
16 Octombrie 1897, Ziua în care “agitația” a însemnat iubire de neam La 16 octombrie…
COMUNICAT DE PRESĂ 0011/IS/PGN/17.10.2025 Partidul Glasul Neamului: „Unitatea suveranismului românesc, o datorie față de Neam…
Suntem într-o situație extremă în țară și poporul român este distrus din toate punctele de…
Comunicat de presă Partidul Glasul Neamului: „ANAF, jos labele de pe gemul nostru” Partidul Glasul…
Leave a Comment