Fostul șef SPP, generalul Dumitru Iliescu, descrie o adevărată confruntare a imperiilor, chiar pe teritoriul României. Într-o postare amplu detaliată de pe facebook, generalul Dumitru Iliescu încearcă să facă puțină lumină asupra unor jocuri geopolitice tot mai încâlcite care se desfășoară din păcate și pe teritoriul țării noastre.
“Va intrebati de ce ultima perioada a fost incarcata de atata patima, patima generata de anchetarea doamnei Kovesi de catre Sectia de investigare a infractiunilor din justitie, si nu intelegeti de ce gruparea politica informala de dreapta, in frunte cu domnul Iohannis, si-a schimbat brusc discursul, din promotoare a principiului independentei justitiei, si in special al procurorilor, al neamestecului factorului politic in derularea anchetelor penale, in critic vehement al celor din Sectia mai sus amintita – si ei tot procurori, magistrati ai aceluiasi Parchet General, aflati tot in subordinea eminentului profesor Augustin Lazar. Atitudinea lor zgomotoasa, in totala distonanta cu ceea ce cantasera pana atunci, nu ne poate duce decat la concluzia ca cineva le-a schimbat partitura! Dar cine, si de ce?
Pentru a intelege mai bine ce se intampla, trebuie sa privim mai atent asupra istoriei umane a Terrei care este plina de confruntari intre semeni, de la perioada gintilor, a formatiunilor tribale, pana la cea a imperiilor puternice, confruntari generate de dorinta de dominatie, de acces total la resurse de toate genurile, de acumulare a unor bogatii imense si de ocupare a pozitiei de lider, care sa stabileasca regulile dreptatii pe care apoi sa o promoveze, sa o imparta tuturor.
Nu am sa fac o descriere a acestor confruntari si nici a felului cum au evoluat ele in decursul istoriei, mi-ar trebui foarte mult spatiu, ci am sa ma opresc la perioada ultimilor 30 de ani. Si aici sunt foarte multe de spus, dar eu am sa abordez confruntarea doar a doua imperii, despre al treilea mare imperiu facand vorbire probabil intr-o postare viitoare.
Cel de-al III-lea Razboi Mondial, cunoscut sub denumirea de “Razboiul Rece”, si care a avut ca protagonisti principali cele doua mari imperii SUA si fosta Uniune Sovietica, impreuna cu satelitii lor, s-a incheiat prin victoria primului si destramarea celui de-al doilea, care a si intrat intr-un proces de disolutie rapida, dar care a avut ca rezultanta aparitia unui nou actor cu valente mondiale, pe osatura caruia functionase Uniunea Sovietica, si anume Federatia Rusa.
Acest nou actor a trecut printr-o perioada foarte dificila, care punea sub semnul intrebarii insasi existenta sa, multi dandu-i putine sanse sa nu sucombe. Dar a reusit sa iasa din letargie si, incet, incet, sa devina un pol de putere din ce in ce mai vizibil si mai activ in itele tesute la nivel international. Va intrebati, probabil, de ce americanii, iesiti invingatori din razboiul amintit anterior, nu au actionat cand au avut ocazia pentru inlaturarea acestui nou pol de putere.
Raspunsul nu este complicat: pentru realizarea unui echilibru de forte la nivel international in favoarea sa, prin contrapunerea unui alt mare imperiu – si anume China – a unui actor de forta cu sensibilitati istorice profunde, generate in special de disputele teritoriale si nu numai, mizand pe lejeritatea in construirea jocurilor la nivel planetar in conditiile unei confruntari permanente in diferite moduri intre acestea.
Strategii americani si-au dat seama ca imperiul lor va domina Terra si isi vor putea asigura securitatea nationala daca vor domina oceanele si marile planetare, dar si spatiul aerian, si, in cosecinta, au trecut la cucerirea acestora si, dupa eforturi bugetare si umane consistente, au reusit sa o faca. Era destul de clar pentru ei ca actiunile pentru expansiunea pe alte continente, dar si cele indreptate de catre inamicii pe care ii aveau impotriva propriului teritoriu, nu puteau fi derulate decat prin cele doua cai, iar suprematia lor in aceste zone devenea cu atat mai necesara.
Desi cu o existenta si experienta istorica scurta a acestui nou imperiu, strategii lor au preluat repede invataminte din istoria altor imperii, in special din cea a Imperiului Roman, si au trecut la aplicarea unor strategii si tactici similare. Cu cat se extindea mai mult Imperiul Roman, cu atat romanii isi dadeau seama ca este imposibil sa acopere cu trupe proprii aceste vaste teritorii, realizand ca este mai usor sa cuceresti decat sa mentii ceea ce ai cucerit. In aceasta situatie romanii au recurs la o alta strategie, si anume aceea a numirii ca regi sau conducatori, in zonele cucerite, a unor persoane fidele imperiului, care sa asigure buna administrare a acestora, iar prin forte proprii sa inabuse revoltele interne si sa apere granitele de navalitorii externi, urmand ca legiunile romane sa intervina punctual, doar in momentul si in locurile in care pericolul depasea capacitatea de reactie si de eliminare a acestuia de catre conducatorii locali.
Si decidentii Imperiului SUA au procedat si procedeaza in aceeasi maniera. Dupa cucerirea unei zone de interes prin eforturi militare, diplomatice, intelligence, economice si de alta natura, impun, prin diverse mecanisme, in fruntea administratiilor din aceste zone oameni fideli, care sa le apere si sa le promoveze, prin orice mijloace, interesele, aruncand la cosul de gunoi partitura apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, necesitatea realizarii si mentinerii unei veritabile democratii in tarile pe care le-au cucerit. Mai mult, cand situatia este mai greu de controlat ei instiga diversele grupari nationale formate pe criterii etnice, religioase si de alta natura, sa se confrunte in toate modurile, inclusiv armat, ei acordand sprijin si consultanta fiecarei parti, asa reusind mai bine sa ii domine.
Pe buna dreptate, va intrebati ce legatura are aceasta descriere cu Romania si cu confruntarile patimase de la noi din ultima perioada. Este o legatura, foarte serioasa! Suntem una din acele tari cucerite deja de Imperiul SUA, care se afla intr-o zona geopolitica de interes major pentru el. De ce sunt interesati americanii de Romania si de celelalte tari din Europa Centrala si de Est? Situatia este mult mai complexa decat ne-o imaginam.
Ca sa intelegem trebuie sa mai facem unele precizari, si anume sa vedem cum au evoluat lucrurile in special in ultimi 10 ani. Americanii erau convinsi ca pot sa tina, sub control, miscarile Rusiei, tara cu o economie precara, usor de destabilizat la nevoie, in special prin sistemul sanctiunilor economice, sistem la care erau ferm convinsi ca vor achiesa si tarile europene, impunand Rusiei inactiunea in ceea ce priveste realizarea unor zone favorabile lor in vecinatatea acesteia, dar si in ceea ce priveste dezvoltarea unor programe privind realizarea unor tehnici si armamente moderne de lupta cu putere de distrugere foarte mare.
Lucrurile nu au stat cum si le-au imaginat americanii. Rusii si-au dezvoltat aceste programe, dincolo de dificultatile economice, au realizat rachete care pun in pericol intregul teritoriu al SUA, prin capacitatea lor de a se deplasa cu viteze uimitoare, avand posibilitatea sa evite sistemele antiracheta americane si sa isi atinga tintele intr-un timp foarte scurt.
In acelasi timp rusii au conceput si dat in productie si folosinta sisteme noi de rachete cu raza medie si scurta de actiune, dar foarte performante, au construit avioane de vanatoare si bombardament, de transport al trupelor, cu tehnica de lupta din dotare net superioare celor existente, submarine silentioase, greu de detectat, ca si alte nave de lupta cu performante deosebite si, nu in ultimul rand, dezvoltarea unor programe bine concepute pentru cucerirea spatiului cosmic apropiat in scopul derularii actiunilor de aparare sau de atac a obiectivelor terestre, aeriene si maritime.
Peste toate acestea se suprapun si eforturile comune ale Rusiei si Chinei si a satelitilor acestora, de a gasi punti de colaborare si de sprijin reciproc in toate domeniile, pornind de la cel economic si terminand cu cel militar, ceea ce creaza vulnerabilitati foarte mari pentru americani. Trebuie mentionat si un alt important actor, deloc de neglijat, care a decis sa colaboreze cu Rusia, proiectand si realizand in comun una dintre cele mai moderne si sofisticate aeronave militare ale Secolului XXI, care este in continua perfectionare prin inglobarea semnificativa a inteligentei artificiale si nu numai, iar acesta este India.
Un proiect asemanator deruleaza Rusia cu China prin construirea de catre aceasta cu sprijinul substantial al rusilor a noului avion multirol de generatia a cincea J-20, cele doua aronave fiind proiectate pentru a contracara modelele americane de ultima generatie F-22 Raptor si F-35 Lightning.
Dar colaborarea nu se rezuma doar la acest domeniu, ea fiind mult mai complexa si cuprinzand o arie larga de oportunitati. In acest context international complicat in care centrul mondial de putere se transfera treptat din Atlantic in Pacific, demersurile Rusiei de a crea o dependenta serioasa pentru tarile europene de resursele sale energetice si de alte resurse pe care aceasta le are din belsug, dependenta care submineaza nu numai rolul economic al SUA in aceasta zona, si cel politic, dar mai ales cel militar, a fost perceputa de Imperiul american ca o amenintare de prim rang.
Disponibilitatea deschis declarata a Berlinului, la care se alatura si Parisul, de a coopera cu Moscova, incalcand fara retinere sanctiunile impuse rusilor de catre cei de la Washington, demersul facut de catre Germania si Franta de a-si construi o forta militara comuna semnificativa, au fost receptate de SUA ca o dinamitare a NATO din interior, dar si ca o o bresa imensa in influenta pe care acestea trebuie sa o aiba in Europa. La acestea se adauga si noua pozitie a Turciei, a doua putere militara din NATO sub aspectul efectivelor militare, si intentiile ei clare de a coopera cu Rusia inclusiv in domeniul militar, punand si mai multa dinamita la temelia Aliantei Nord-Atlantice.
De fapt, acum Imperiul American nu mai are relatii de parteneriat stategic real cu Uniunea Europeana, ci doar cu cateva state din aceasta zona, printre care si Romania. Una din temerile cele mai mari ale americanilor este aceea a unirii tehnologiilor avansate ale Germaniei cu resursele deosebite ale Rusiei, care impreuna pot reprezenta o amenintare de prim rang pentru SUA.
Pentru a nu pierde controlul acestei zone, americanii au decis sa formeze un coridor sanitar in jurul Rusiei in partea dinspre Vest a acesteia, coridor care, pe langa rolul de a monitoriza in timp util miscarile militare ale acesteia, sa asigure si o interventie rapida care sa-i aduca primatul initiativei, inclusiv nucleare, sa aiba si rolul de a bloca aceasta colaborare intre rusi si principalele tari europene. In aceste conditii Romania a fost prinsa in acest culoar, si lipsa de verticalitate a liderilor nostri politici ne-a adus in situatia de a deveni tinta strategica a Rusiei, prin acceptarea amplasarii Scutului antiracheta de la Deveselu, si pe care rusii il considera ca fiind utilizat impotriva lor.
Acum doua zile, Putin a mentionat deschis Romania ca tinta a actiunilor lor militare si de alta natura, inclusiv asimetrice! Cehia si Ungaria au refuzat sa gazduiasca scutul pe teritoriul lor, punand mai presus de orice interesul national, ceea ce nu s-a intamplat si in Romania. Acum realizam de ce este atat de importanta Romania pentru americani si atunci cand ei au un interes major intr-o anumita zona, primul lucru pe care il fac este acela de a ocupa in diverse moduri teritoriul respectiv.
Principalul lor obiectiv a fost acela de a-si subordona conducerea politica de la Bucuresti si partial au reusit, au ajutat sa ajunga la Cotroceni o persoana dispusa sa joace asa cum doresc, dar nu au reusit sa-si subordoneze toti decidentii politici si administrativi.
Atunci au decis sa introduca in joc o noua componenta, formata din structurile de forta, initiand infiintarea Statului Paralel, care sa preia ilegal puterea de la cei care o detineau legal si care, prin intermediul informatiilor si zanganitul catuselor, sa aduca la ascultare pe toti cei tentati sa se opuna intereselor americane in Romania, iar pe cei care nu cedau sa ii elimine din zona politica. In acelasi mod au procedat si in ceea ce priveste persoanele din zona justitiei, din cea economica si din media.
Nici armata si nici biserica nu au scapat acestui demers al partenerului nostru strategic. A plecat Basescu, dar imediat au cocotat in cea mai importanta functie in Stat o marioneta dispusa sa execute cu multa staruinta ordinele lor. Au avut insa nesansa ca la guvernare sa vina o alianta care nu era dispusa sa le execute comenzile, cu vadita tenta de emancipare, si desi au asmutit asupra ei dulaii tradatori din structurile de forta sub stindardul impusei lupte anticoruptie, demersul lor nu a izbandit, cu toate victimele trimise sub ghilotina justitiei. In final Sistemul reprimator a fost compromis si au fost nevoiti sa renunte la persoane fidele din aceste structuri, ceea ce a dus la scaderea drastica a capacitatii de a controla, prin forta, oamenii politici si nu numai.
Paralel cu masurile guvernamentale de crestere economica prin sprijinirea relatiei biunivoce dezvoltare-consum, consum-dezvoltare, prin parasirea solutiei austeritatii si promovarea cresterii veniturilor celor ce muncesc in detrimentul multinationalelor, dar si a pensiilor, se vedea tot mai pregnant ca o solutie de succes aceasta noua politica a guvernantilor.
Americanii investesc initial mari sume de bani pentru a reusi sa ocupe zonele de interes, iar dupa ce le-au ocupat iau masuri de recuperare a acestor sume prin subordonarea economiilor nationale ale acestor state, sprijinind Supra-statalele sa ocupe pietele respective, concomitent cu eliminarea concurentei capitalului autohton, multinationale care sa actioneze dupa bunul plac, fara sa respecte nicio regula, externalizand toate profiturile si vaduvind ilegal bugetul de stat cu sute de miliarde de dolari, stiindu-se protejate de structurile de forta.
Taxa pe lacomie impusa de executiv companiilor si bancilor, concomitent cu inceperea anchetei impotriva unui colaborator foarte apropiat americanilor, Kodruta Kovesi, a declansat noi actiuni din partea acestora impotriva actualului guvern. Pe de o parte le sunt lezate interesele economice, iar pe de alta parte le este pusa in pericol constructia de forta, iar pentru a da un semnal ca nu isi parasesc oamenii fideli, ii determina pe cei ramasi in aceste structuri sa capete curajul necesar derularii demersurilor pentru protejarea intereselor lor.
Nu intamplator domnul Iohannis blocheaza cu atata devotament demn de alt scop, activitatea guvernului prin diverse mijloace, pornind de la nenumirea ministrilor la doua portofolii foarte importante, si continuand cu blocarea bugetului de stat pe 2019. De ce o face? Pentru ca asa i-au cerut sefii domniei-sale din exterior, interesati sa nu se dezvolte capitalul intern, economia noastra, dezvoltare care ar crea premisele unei noi concurente pe piata interna, dar si pe cea externa. De ce atata sustinere din exterior pentru Kovesi?
Ce interes au cei de la Bruxelles sa o faca? De ce raspund ei unor interese americane in Romania? Din doua motive. In acest domeniu interesele americane se impletesc cu cele ale greilor din Uniunea Europeana, iar doamna Kovesi este simbolul celor care le-au aparat aceste interese.
Nu in ultimul rand, trebuie sa intelegem ca multi dintre decidentii de la Bruxelles sunt sub influenta serioasa a lui Soros, de multi blamat atat in Romania, cat si in alte state europene, dintre care putini realizeaza ca el este interfata serviciilor secrete americane, servicii care ii asigura afacerile aducatoare de fonduri colosale, cu care apoi acesta le promoveaza politicile in afara teritoriului national, dar si in interiorul acestuia. Luarile de pozitie impotriva lui Soros de cei de la Casa Alba sunt doar de fatada, pentru ca ei, in ceea ce priveste politica externa si promovarea in exterior a intereselor lor majore, canta dupa aceeasi partitura intrerpretata la unison de toti politicienii, indiferent de culoarea lor politica.
L-am suspectat mult timp pe ambasadorul Klemm de interese meschine, personale, in sustinerea cu atata inversunare a doamnei Kovesi, dar ulterior am realizat ca el nu facea si nu face altceva decat sa execute dispozitiile celor de la Washington, promovand amestecul brutal, intolerabil, in treburile noastre interne, si considerand Romania o colonie a lor.
Nu va mai intreb daca lucrurile stau asa sau nu, domnule Iohannis, pentru ca as face-o in zadar, avand in vedere ca dumneavoastra nu vedeti, nu auziti si nu intelegeti decat ordinele sefilor din exterior, interesele noastre ale romanilor fiindu-va total straine si neimportante…”, a scris pe facebook generalul Dumitru Iliescu