În data de 4 martie 1977 s-a produs la ora 21:22 în România un cutremur cu efecte devastatoare asupra clădirilor din București și din alte orașe mari ale țării. Având o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde, seismul din 1977 a provocat peste 1500 de victime, a rănit peste 11.000 de persoane, iar circa 35.000 de locuințe s-au prăbușit.
Din fiecare județ al țării, erau trimise la București rapoarte, stări de spirit și sinteze întocmite de lucrătorii Securității. Printre acestea se regăsesc și lucruri inedite precum declarații despre starea de spirit a populației și ce fel de ipoteze avansau oamenii cu privire la cauzele seismului şi la pagubele produse.
Într-unul din asemenea rapoarte, trimis din județul Suceava, găsim consemnate de către lucrătorii Securității următoarele rânduri:
“COJOCARU IACOB jehovist, din comuna Ciprian Porumbescu, explicând cauzele cutremurului ca fiind voința unei forțe supranaturale, a afirmat: “…trebuie să ne pregătim pentru că semnele sfârșitului se arată tot mai accentuat”.
Similar a comentat și M. Marin de la grupul cinematografic Rădăuți, care în plus a adăugat că “… dumnezeu îi pedepsește pe oameni pentru că sunt răi și din această cauză au fost inundațiile din 1970, pierderea de recoltă prin îngheț din toamna anului 1976 iar acum a avut loc cutremurul”.
MOISUC GHEORGHE statistician la I.P.L. Rădăuți, în legătură cu cutremurul afirma “…lumea nu crede în dumnezeu, forța atotputernică ce conduce omenirea și de aceea din când în când, dumnezeu mai dă câte un semnal pentru a arăta că totuși există…”
