“Devenit centrul unor frecvente manifestații ungare iredentiste, șovine, îndreptate împotriva statului român, Guvernul României condus de I.C. Brătianu a hotărât în 1925, cu acordul Regelui Ferdinand, demontarea monumentului”, se arată în moțiunea cu tema “Statuia celor 13 generali unguri, care au ucis 40.000 de români, n-are ce căuta pe teritoriul României”
“Cum a devenit acest așa zis monument al “Libertății” un obiect de dispută politică și juridică între Ungaria și România în anul 1925, când a fost demontat prin decizie guvernamentală cu acord regal, și după 1989, când s-a încercat în mod repetat reamplasarea lui la Arad prin presiunile UDMR?
Monumentul prezentat azi ca Statuie a Libertății a fost ridicat în 1890 în semn de omagiu față de colaborarea dintre Austria și Ungaria, celebrul dualism instalat în 1867, prin care Austro-Ungaria a devenit o închisoare a popoarelor, închisoare în care românii au fost supuși unei exploatări și represiuni incredibile, condamnate cu prilejul Procesului Memorandumului, în 1894, de marea opinie publică europeană.
După apariția României Mari, prin decizia Adunării Naționale de la Alba Iulia (1918) consfințită prin Tratatul de la Versailles (1920), acest grup statuar a devenit centrul unor frecvente manifestații ungare iredentiste, șovine, îndreptate împotriva statului român, astfel că Guvernul României condus de I.C. Brătianu a hotărât în 1925, cu acordul Regelui Ferdinand, demontarea monumentului și depozitarea sa într-o unitate militară.
Printr-o măsluire de titulatură, UDMR, prin Guvernul României, a încercat să transforme un simbol al opresiunii și crimei antiromânești, în simbol purificator al Libertății.
Așadar, înaintașii noștri au hotărât că menținerea unui asemenea monument în Aradul lui Goldiș ar fi fost un compromis inadmisibil, anacronic și total dezonorant pentru rațiunea acelei epoci.”, se arată în moțiunea cu tema “Statuia celor 13 generali unguri, care au ucis 40.000 de români, n-are ce căuta pe teritoriul României
Vedem deci că politicienii români din perioada interbelică și-au asumat responsabilitatea apărării conștiinței naționale. Cei de azi ce naiba fac? Ce faceți nefericiților cu această țară?