La 28 martie 1791 românii ardeleni adresau memoriul “Supplex Libellus Valachorum” către Curtea Imperială de la Viena

În data de 28 martie 1791,  Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, cel dintâi program politic al românilor din Transilvania, este trimis Curții din Viena.

De fapt este vorba de două memorii înaintate de liderii națiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Primul dintre ele, trimis în martie 1791, a fost inițiat de către Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, și trimis Consiliului de Stat din Viena. 

A doua versiune, una mult mai amplă, completată și argumentată, a fost înaintată Curții din Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei.

Cererile Supplex-ului erau structurate în jurul câtorva idei, corespunzând doleanțelor laicilor și clericilor români:

-„ca numirile odioase și pline de ocară: tolerați, admiși, nesocotiți între stări și alte de acest fel, care ca niște pete din afară, au fost întipărite fără drept și fără lege (pe fruntea națiunii române), acum să fie cu totul îndepărtate, revocate și desființate“ (reintegrarea românilor ca națiune de drept în Transilvania)

-„națiunea română să fie repusă în folosința tuturor drepturilor civile și regnicolare“ (restituirea drepturilor istorice vechi medievale)

-„clerul acestei națiuni credincios bisericii orientale să fie tratat în același fel ca și clerul națiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii“ (egalitatea clerului)

-„la alegerea slujbașilor și deputaților în dietă … să se procedeze în chip just, în număr proporțional cu această națiune“ (reprezentare proporțională în dietă și funcționărime)