Pe 1 aprilie 1941, 3.000 de români au fost pur şi simplu masacraţi la Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, de către soldaţii sovietici. Prin legea nr.68/10 mai 2011, această zi a fost declarată “Zi Naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, foametei şi a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”.
În iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei. Armata Roşie a ocupat imediat teritoriul. Sute de mii de români s-au trezit peste noapte pe un pământ ostil, în care, brusc, tot ceea ce amintea de identitatea lor, de origini, de limbă şi de religie se transforma în vină.
În primăvara anului 1941, câteva mii de români au decis să sfideze trupele sovietice şi să treacă în România. 3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în ţara natală pe 1 aprilie, chiar de Paşti. Cineva împrăştiase zvonul că românii pot trece graniţa fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic.
Când coloana de români, care purtau steaguri albe, icoane şi cruci, a ajuns la doar 3 kilometri de graniţă, soldaţii sovietici, ascunşi în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieţi. Cei care au scăpat de gloanţe au fost urmăriţi de cavalerie şi spintecaţi cu sabia. Apoi, românii au fost aruncaţi în gropi comune.
“Trebuie să fim conştienţi că statul român a avut parte de un şir lung de provocări, unele dintre acestea afectând generaţii întregi. Nu trebuie să ignorăm potenţialul educativ al istoriei. Cine nu invata din istorie, risca sa o repete! Să facem tot ceea ne stă în putere ca astfel de lucruri să nu se repete! Asumarea unor „învăţăminte“ este pe de-a-ntregul responsabilitatea noastră şi a celor care au avut astfel de pete negre în istorie. În mod sigur ne îndreptăm spre viitor. Important este cum!”, a declarat Mihaela Huncă.