La 13 aprilie 1945 avea loc proclamarea oficială a administrației românești în Transilvania de Nord

Pe data de 13 aprilie 1945 avea loc proclamarea oficială a administrației românești în Transilvania de Nord (ocupată, în 1940, de Ungaria horthystă), restabilită la 9 martie 1945.

Prin Legea nr. 260 din 4 aprilie 1945 privitoare la legislația aplicabilă în Transilvania de Nord, precum și la drepturile dobândite în acest teritoriu, în timpul operațiunii ungare, teritoriul Transilvaniei de Nord redevine românesc la începutul lunii aprilie 1945.

Dictatul de la Viena din 1940, nu doar că n-a eliminat tensiunile dintre România și Ungaria, ci chiar le-a amplificat până la cote inimaginabile, mai ales după etnocidurile barbare înfăptuite în Transilvania de Nord de către trupele horthyste împotriva românilor, evreilor și a altor naționalități nemaghiare de pe teritoriul Ardealului de Nord.

După îndepărtarea treptată a administrației maghiare din Transilvania de Nord, la începutul anului 1945 s-a construit un nou sistem administrativ românesc. La 9 martie 1945, guvernul sovietic i-a comunicat guvernului României că în conformitate cu Convenția de armistițiu consimțea reinstalarea administrației românești în Transilvania de Nord.

Reinstalarea administrației românești în nord-vestul Transilvaniei nu s-a făcut însă fără incidente neplăcute. Din mai multe localități din această zonă veneau rapoarte cu acțiuni de împotrivire fățisă și chiar agresiuni îndreptate împotriva reinstaurării administrației românești.

” În noaptea de 11/12 aprilie 1945, maghiarii din comuna Arpăşel, judeţul Bihor, dezarmaseră plutonul de grăniceri, ducând la Salonta şapte soldaţi, împreună cu comandantul lor” (Arhiva Naţională Istorică Centrală, fond Dir. Generală a Poliției, dosar 46/1Y45)

Un alt motiv care a întârziat și dat mari bătăi de cap administrației românești în Transilvania de Nord în multe localități, era reprezentat de așa numitele “gărzi populare”, grupări paramilitare constituite în exclusivitate din maghiari, având ca scop protejarea “averii și vieții populației”, însă care persecutau frecvent românii transilvăneni.

În județul Mureș, în comuna Roteni, cu o populație de circa 2000 de unguri și doar 65 de români, ungurii au pus presiune pe români pentru ca aceștia să se convertească la cultul reformat. Cu toate aceste presiuni exercitate asupra lor, doar 4 români au cedat și au trecut la acest cult religios. După îndepărtarea totală a administrației românești, s-a format o așa numită “gardă populară”, compusă exclusiv din unguri, ai căror membri au continuat să-i persecute pe români: “au confiscat întreaga avere a bisericii greco-catolice, în casele parohiale au fost cazate familii de maghiari care nu posedau locuinţe, iar în incinta bisericii a fost instalat un atelier de fierărie”( Arhiva Naţională Istorică Centrală, fond lnspectoratul General al Jandarmeriei, Centrala, dosar 39/1947, vul. Il ).