În urma convenției încheiate între Imperiul Otoman și Austria, la 26 aprilie 1775 Bucovina intră în mod oficial în componența Imperiului Habsburgic.
Denumirea de Bucovina ca nume propriu intră în uz oficial încă din anul 1774 odată cu anexarea acestei regiuni din Țara Moldovei de Sus de către Imperiul Habsburgic. În documentele scrise, termenul de Bucovina este atestat pentru prima oară într-un document din cancelaria domnească a Țării Moldovei, emis la data de 30 martie 1392 de către domnitorul Roman I Mușat:
„ (…) În sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți (…)”
Imediat după anexarea teritoriului Bucovinei, Imperiul Habsburgic începe o puternică și agresivă acțiune de colonizare a regiunii, în paralel cu încercări samavolnice de deznaționalizare și convertire religioasă a românilor bucovineni.
„Populațiunea română (n.r. din Bucovina) înspăimântată la vederea acestor oameni adunați din toate unghiurile Austriei începe a fugi. Sate întregi s-au pustiit; locuitorii au trecut în Moldova, în Basarabia și în Rusia până în apropiere de Odesa, numai să scape de apăsare și de prigonirea religioasă.”, scrie P. S. Aurelian în monografia sa intitulată “Bucovina”
Mii de români bucovineni iau calea codrilor, ajungând tocmai până în Pocuția, Basarabia, sau chiar dincolo de Nistru și de Bug, îngroșând rândurile căzăcimii.
În urma primelor decenii de colonizare agresivă a Bucovinei, Imperiul Habsburgic a strămutat în această provincie ruteni, germani, maghiari, polonezi, lipoveni, armeni, ucraineni, evrei, etc, acordând diverse privilegii și scutiri de taxe și impozite pentru colonizatori.
Abia după începerea declinului Imperiului Habsburgic s-a ameliorat și situația demografică a românilor din Bucovina, în permanență amenințată de asaltul colonizărilor masive făcute de către autoritățile imperiale.
Potrivit recensământului din anul 1910, populația Bucovinei era alcătuită dintr-un număr de aproximativ 800.198 locuitori, dintre care 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,12% alții.
Odată cu Unirea din 1918, când s-au asigurat unele condiții prielnice populației românești, raportul demografic a reînceput să se îmbunătățească în favoarea românilor. Din păcate a venit momentul iunie 1940 ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, iar nordul Bucovinei și Ținutul Herța devin parte a Ucrainei și supuse din nou deznaționalizării…