Începând cu 7 mai 1211 are loc colonizarea Cavalerilor teutoni, în Țara Bârsei, de către regalitatea maghiară

Colonizarea Țării Bârsei nu a fost un fenomen întâmplător, ci o strategie pe termen lung a regalității maghiare. Colonizarea cu „elemente germanice” în Țara Bârsei a avut loc în două etape.

Prima etapă s-a desfășurat în timpul lui Geza al II-lea, atunci când se dă startul colonizării săsești în sudul Transilvaniei, iar cea de-a doua se petrece după 7 mai 1211, când după această dată are loc colonizarea Cavalerilor teutoni, în Țara Bârsei, de către regalitatea maghiară.

„Locuită din vechi timpuri, în 1211 regiunea a fost donată Cavalerilor Teutoni de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva cumanilor. Cavalerii teutoni au avut ca scop și convertirea românilor la catolicism.” ( Enciclopedia Romaniei. Vol. I-IV, București 1938)

Instalarea Ordinului Teuton în Țara Bârsei are parte de un puternic sprijin logistic și financiar din partea regalității maghiare, hotărâtă să pună în practică o strategie pe termen lung de deznaționalizare și colonizare a întregii Transilvanii. Într-un document din anul 1240 sunt menționate câteva dintre noile așezări ale coloniștilor: Feldioara (Marienburg), Prejmer (Tartlau), Sânpetru (Petersberg) şi Hărman (Honigberg).

Dintre fortificațiile din Țara Bârsei despre care istoricii și arheologii au constatat că au fost construite în maniera și stilul fortificațiilor teutone, sunt menționate Feldioara (Marienburg) și Cetatea Neagră de la Codlea (Schwarzburg).

Cetatea Feldioarei a fost restaurată între anii 2013 – 2017 și reconstituită din vechile ruine până la înfățișarea din vremurile sale de glorie, după ce în trecut aceasta fusese distrusă pe rând atât de către turci (n.r. anul 1430), cât și de către domnitorul Vlad Țepeș (n.r. anul 1457).

La începutul secolului al XIII-lea, Ordinul Teuton a ridicat în Țara Bârsei cinci cetăți, printre care și Cetatea Neagră (Schwarzburg), o fortificație construită pe un vârf de deal, de aproximativ 980 de metri, aflat la poalele Măgurii Codlei.

Diploma din anul 1224 acordată coloniștilor de către Andrei al II-lea le reamintea acestora obligațiile și privilegiile acordate de către reglitatea maghiară. Pentru atribuțiile militare pe care le îndeplineau aceste noi colonii în zonă, un document de la 1240 menționează că Bela al IV-lea al Ungariei le dăruia 3 biserici.