Valea Uzului mai creează un precedent: români din colțuri diferite ale țării au ajuns cu acest prilej să se cunoască și să se împrietenească în realitate, nu doar pe rețelele de socializare. Faptul că s-au putut afla față în față, să se îmbrățișeze și să socializeze direct, asta a întărit și mai mult legăturile de prietenie, coagulându-se un mic pol al naționalismului, ceea ce în România nu prea mai exista de mult timp. Valea Uzului ne-a Unit!
Dar poate cel mai îmbucurător semnal este faptul că lumea mai curând s-a îngrămădit să facă poze și să stea de vorbă cu vectorii de opinie ai naționalismului românesc, decât cu politicienii prezenți la Valea Uzului.
Deși s-a putut remarca prezența din rândul politicienilor actuali a lui Cătălin Ivan sau Constantin Codreanu, românii au părut mai degrabă atrași de personalitatea unor lideri de opinie cu viziuni naționaliste, precum Dan Tănasă, Mihai Tîrnoveanu, Dan Ciprian Grăjdeanu, Cătălin Berenghi, Călin Mărincuș, Marian Motocu, sau George Simion (n.r. îl trecem și pe el tot aici în rândul naționaliștilor deoarece nu a reușit încă să-și facă intrarea cu succes în politică).
Un semnal care ar trebui să pună pe gânduri clasa politică din România: românii nu se mai simt reprezentați nici de președinte, nici de Parlament, nici de ceilalți politicieni. Încep în schimb să capete tot mai multă notorietate și atenție naționaliștii români.
