Mergând pe firul coloniilor românești întemeiate pe râul Don în timpul lui Dimitrie Cantemir am aflat de fapt că românii transnistreni au o lungă istorie dincolo de Nistru, cu menționări istoriografice ale prezențelor lor nu doar între Nistru și Bug, ci chiar și dincolo de aceste limite geografice, în Nord-Est fiind spre exemplu realizate colonii ale românilor încă din secolele XIV-XVI.
În vreme ce românii din imediata proximitate a Nistrului sunt urmașii populației autohtone, în spațiul de dincolo de Nistru până la Don, românii au întemeiat colonii începând cu secolul al XIV-lea, unii dintre acești români fiind refugiați din Moldova, de la sud de Dunăre, sau chiar din Transilvania, Banat și Crișana.
În lucrarea sa intitulată “Drepturi românești în Transnistria”, N. P. Vaidomir afirma un lucru surprinzător și care ne-a rămas pentru multă vreme întipărit în memorie:
“Primii cazaci au fost români! Pornind de la începutul secolului al XIII-lea, românii se coboară din păduri, dealuri, văi, etc și pentru că ei apăreau ca oameni liberi, urmași ai Românilor de la 900 (n.r. anul 900 e.n.), ai Bolohovenilor și ai Brodnicilor, sunt porecliți, de Cumani în special, cu numele de “Cazaci“ (Cazac însemnând în limba lor “om liber“, I. Zaftur, Trasnistria nr. 1)“
În virtutea căror izvoare istorice făcea domnul N. P. Vaidomir o asemenea afirmație? Au trecut ani până am găsit primele frânturi de informații care să susțină întrucâtva afirmația lui Vaidomir, și acelea foarte vagi din păcate.
Abia istoricul militar și col.(r) dr. Mircea Dogaru, președintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD), a venit cu unele dintre cele mai complete și năucitoare informații cu privire la această temă istorică, confirmând originile românești ale populației de cazaci care ajunsese să îngroașe rândurile armatei imperiale ruse. ( n.r. vezi aici: Cazacii români. „Ucraina” – Ținutul Românesc de ”la margine”)
Referințe asemănătoare, ce-i drept mult mai sărace, au început să apară și în unele lucrări publicate în limba engleză de către autori din spațiul ex-sovietic.
Avem așadar mari lacune în ceea ce privește istoria neamului românesc, iar dușmanii românismului se dau de ceasul morții ca această istorie a neamului nostru să rămână ocultată, să rămână îngropată, să fie complet izgonită din conștiința colectivă a neamului românesc.
Câți dintre români știu de fapt că Odesa, cetatea Odesei, este de fapt o așezare construită de români? Iată câteva frânturi din istoria furată a neamului românesc:
” Românii au luat parte considerabilă la crearea orașului Odesa de la Marea Neagră. În secolul al XVIII-lea, Hadjibei (Хаджиьей, Khadjibyei, Hadzhibey, Hacıbey,Gadzhibey, Kachibey, Cacybei, Cacubius, Kotsyubeev, Kakuba) era un simplu sat tătărăsc. Cu toate acestea în el era o populație moldovenească: mahalaua orașului, Moldovanca, exista înainte de cucerirea lui Hadjibei de către ruși. Se cunoaște de asemenea din istorie că cetatea, pe care o atacau apoi rușii, era construită de valahi. Traducatorul militar Constantin Ivanov, trimis de cazaci la tătari în 1764, întorcandu-se cu scrisori de răspuns raportează că în direcția Belgorod (Akkerman) la o departare de 60 de verste de Oceacov, la mare, se construiește o cetate, care este denumită Eni-Dunia, adică Lumea Nouă. Înainte acolo era un sat și se numea Kudjabei ( Cocibei, Hadji-bei). Aceasta cetate a început să fie construită începand din primăvara acestui an și o fac valahii, pentru care aduc piatra din stepă, de la râuri și din împrejurimi. “