La Ismail, începând de după ocupația sovietică și până în zilele noastre, au fost îndepărtate sistematic rând pe rând orice urme ale românismului, reperele identitare românești fiind vânate și distruse aproape la tot pasul.
Aflăm mai nou că nu face excepție nici măcar monumentul închinat memoriei eroilor români din fosta cetate Ismail, care după ce a fost vandalizat, văduvit de însemnele românești, și lăsat în paragină decenii la rând până aproape de distrugerea completă, cu obeliscul dărâmat și cu acvila românească din vârful monumentului furată, printr-o “restauare” în stil neosovietic i se dă o nouă identitate, de monument al soldaților “din toate războaiele”.
“Monumentul eroilor români din fosta cetate Ismail. Acest ansamblu memorial își păstrează parțial varianta originală reprezentată de aceste porți românești ridicate în 1938.
Monumentul “Vulturul” a fost ridicat în 1938, pe locul fostului cimitir al eroilor din fosta cetate medievală Ismail. Pe parcursul anilor monumentul se deteriorase, iar acvila românească a fost furată (în poze poate fi găsită starea monumentului în anii ‘80 ai secolului trecut).
În jurul acestuia exista un mic cimitir al eroilor armatei române cu câteva cruci de piatră, iar în spate, o troiță de lemn cu înălțimea de 5 metri.
Autoritățile orașului Ismail au reabilitat monumentul în anul 2017, odata cu reabilitarea falezei Dunării, însă în descriere scrie “monument dedicat tuturor eroilor”, iar pe panoul unde este arătat felul cum arată vechea troiță românească observăm panglica “Sfântului Gheorghe”, element al panrusismului, șovinismului și al propagandei Federației Ruse în fostele teritorii imperiale, interzis în Ucraina de altfel.
Monumentul este un simbol al românilor din regiune, chiar dacă inclusiv prin reabilitarea acestuia se încearcă ștergerea memoriei colective despre administrația românească, iar transformarea cimitirului eroilor în unul dedicat soldaților “din toate războaiele” nu e nimic altceva decât o nouă tentativă de furt identitar.
Cinste eternă eroilor neamului!”, a scris pe facebook Ion Leașcenco
