În Republica Procurorilor din România neoamenii au tot mai multe drepturi ale omului, iar victimele nu au dreptul nici să respire?

Jurnalistul Ion Spânu răbufnește în Cotidianul.ro la adresa autorităților care au amendat-o cu 5.000 RON pe Monica Melencu, mama Luizei, fata răpită în ziua de 14 aprilie 2019: „Nu vă e ruşine, nemernicilor? Luiza este victima!”, scrie jurnalistul Ion Spânu în Cotidianul.

„Procurorii DIICOT – structura centrală au pus bomboana pe coliva anchetei de la Caracal după seria incredibilă de gafe, bîlbe şi prostii pe care au făcut-o de şase luni de zile: au amendat-o cu 5.000 RON pe Monica Melencu, mama Luizei, fata răpită în ziua de 14 aprilie 2019, completînd batjocura începută de procurorul Liviu Vasilescu. Ne reamintim că acesta, în loc să demareze procedura de căutare a fetei dispărute, îi spusese atunci doamnei Melencu să aibă răbdare…”, scrie Ion Spânu

În perioada postdecembristă am asistat la un lung șir de legi cu dedicație pentru infractori, culminând cu cea mai proastă legislație din Europa în materie de pedepsire a faptelor grave, a infracțiunilor cu violență, lăsând pe străzi numeroși infractori periculoși, uneori chiar într-o simbioză perfectă cu anumite instituții ale statului, după cum descoperim frecvent în ultimele luni de zile.

Să fi fost atât de mare confuzia în cazul Caracal încât autoritățile încep să confunde familiile victimelor cu vinovații sau inculpații? Cazul acesta de la Caracal devine pe zi ce trece tot mai bizar și ridică tot mai multe întrebări cu privire la adevăratele intenții ale autorităților cu privire la dedesubturile acestui caz.

În timp ce multe piste pe care le-ar putea observa până și mulți dintre profani sunt inexplicabill neexplorate și neanchetate nici până la această oră, iar rețelele de trafic uman probabil își văd în continuare de treabă, poate chiar cu directa binecuvântare a unor așa ziși stâlpi ai instituțiilor de forță din România, victimele și familiile acestor fenomene reprobabile ale societății actuale sunt plimbate pe drumuri, supuse unor presiuni și batjocuri inutile și a altor acțiuni suspecte. Cum e posibil să ai declarații că fetele care au fost victime ale violurilor și ale rețelelor de trafic uman au făcut plângere la poliție iar în loc de dreptate au primit palme și au fost făcute curve, iar tu să nu ai până la acest moment acele specimene în uniformă în spatele gratiilor?

Cum e posibil să ai acest dispreț la adresa victimelor, în timp ce ani de zile ne rozi urechile despre drepturile omului, și în special despre cele ale infractorilor? S-a împământenit din păcate și în România acel tembelism progresist protrivit căruia drepturile (omului) infractorului sunt mai presus decât cele ale victimelor. Dar victima nu-i tot om, drepturile omului pentru victimă nu există? Nu ar trebui să existe o prioritizare între respectarea drepturilor omului între victimă și criminal / agresor?