Fenomenul Seghedin, la fel de cutremurător ca Fenomenul Pitești

În conștiința colectivă recentă a poporului român, Fenomenul Pitești are o mai mare rezonanță decât orice alte orori întâmplate prin închisori de-a lungul istoriei. Puțini sunt însă cei care cunosc faptul că Fenomenul Seghedin este poate cel puțin la fel de cutremurător ca Fenomenul Pitești.

Așa arăta Închisoarea de la Seghedin, din Ungaria, unde erau trimiși mulți dintre fruntașii românilor din Transilvania pentru simple delicte de opinie.

Șovinismul unguresc era atât de puternic, încât în închisoarea de la Seghedin au trecut pe parcusul a multor decenii, generații întregi ale elitelor românești din Ardeal: Vasile Lucaciu, Ioan Russu-Șirianu, Valeriu Braniște, dr. Ştefan Petrovici, pr. Mihail Gașpar, av. dr. Ioan Jucu, dr. Voicu Nițescu, pr. Ion Lupaș, Nicolae Jugănaru redactor la Drapelul, pr. Ion Nicorescu, pr. Petru Lăslău, Silvestru Moldovan, Victor Braniște, Octavian Goga, etc și mulți alții.

Din lista de mai sus se vede clar că e vorba numai de intelectuali: ziariști, preoți, mulți preoți, istorici, avocați, oameni politici, doctori, profesori, practic toată elita culturală românească a Transilvaniei.

Așa a apărut și un cântec popular românesc în Ardeal:

“Seghedine, Seghedine

Dumnezeu cum te mai ține…”

|

Ziaristul Valeriu Braniște avea să scrie în 1918 cele mai dureroase pagini despre experiențele trăite în închisoarea de la Seghedin, pagini adunate sub titlul “Amintiri din închisoare”, cea mai importantă scriere memorialistică a sa, care a fost publicată postum, lucrare republicată prin anii ’90 în România sub titlul de “Scrisori din închisoare (Seghedin, 1918)”.