La 21 octombrie 1940 o comisie mixtă italiano-germană mergea în județul Someș pentru a documenta masacrele din jur, de la Ip și Treznea

Pe data de 21 octombrie 1940, o comisie mixtă italiano-germană, alcătuită sub conducerea miniștrilor Roggeri și Altenburg, poposea în fostul județ interbelic Someș. Peste doar o zi, pe 22 cotombrie 1940, comisia mixtă ajungea în sfârșit și la Ip, Treznea și Zalău, confirmându-li-se faptul că toate semnalările părții românești erau întru totul adevărate.

Demersurile diplomaților români pe lângă italieni începuseră încă de pe 13 octombrie 1940, după ce Manoilescu s-a întâlnit cu contele Galeazzo Ciano, ministrul de externe al Italiei.

Abia după ce guvernul german a căzut de acord cu propunerea celui italian s-a format o comisie mixtă germano-italiană sub conducerea miniștrilor Roggeri și Altenburg, care să întreprindă o vizită de documentare în Transilvania.

Comisia mixtă germano-italiană a plecat de pe data de 17 octombrie 1940 de la București spre Brașov, prima destinație fiind orașul Sfântu Gheorghe pe 17 octombrie, apoi în zilele de 18 și 19 octombrie s-a avansat prin localitățile din județul Trei Scaune.

Pe 21 octombrie 1940 s-a ajuns în județul Someș, acolo unde acolo membrii comisiei au început deja să primească primele dovezi despre atrocitățile comise în împrejurimi. Pe 22 octombrie comisia a ajuns la Ip, Treznea și Zalău, între 23-25 octombrie s-a vizitat zona Clujului, incursiunea terminându-se cu vizite la Oradea, pe 26 octombrie, respectiv Salonta, pe 27 octombrie.

Cercetările efectuate de comisia mixtă italiano-germană în intervalul 17-27 octombrie 1940 în Transilvania au confirmat că toate semnalările despre atrocitățile comise de unguri în această zonă a României se adeveresc.

Dacă ministrul german Altenburg a confirmat semnalările părții române și a înaintat un raport favorabil României, cel italian însă a manifestat un partizanat evident și aparent inexplicabil, ba chiar total neașteptat de către români. Diplomații români, care se așteptau ca taman invers, germanii să țină partea Ungariei, au rămas consternați când au constatat că partea italiană era atât de înverșunată în susținerea tezei maghiare (n.r. ungurii susțineau în mod elucubrant și total mincinos că violențele și abuzurile ar fi fost „reciproce” între români și maghiari după intrarea armatei horthyste în Ardealul de Nord).