“Cum s-a desfășurat totul.
Grupul oamenilor cu torțe s-a poziționat la 100 de metri distanță față de intrarea în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului. Cu puțin timp înainte de începerea manifestărilor s-a deplasat spre Cimitir, cântând ,,Cu noi este Dumnezeu”, asezându-se în partea stângă a lui, cu fața spre Monumentul si Crucile Eroilor Români.
După intonarea Imnului Naţional si săvârșirea Parastasului, în timp ce se bătea toaca de tânarul Cheptea din Făgăraș, s-a trecut la citirea numelor a 149 de Eroi ai Armatei Române căzuți în luptele de la Valea Uzului, pomenindu-se deasemenea si Eroii necunoscuți, inclusiv Eroul descoperit recent de Vasile Boboc.
După aceste momente, desfășurate într-o ordine si solemnitate desăvârșită, respectându-se astfel duhul acestei sărbători, Ziua Armatei Române, au urmat discursurile, vorbind primarul orasului Dărmănesti, Constantin Toma, Părintele Amfilohie, Dan Ciprian Grajdeanu, liderul Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și subsemnatul, care a transmis mesajul comun al Asociatiei Calea Neamului (organizatoarea manifestărilor) si Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, precum si mesajul Astra Carei, semnat de Daniela Ciuta.
După depunerea coroanelor de flori la Monument a avut loc programul de cântece patriotice sustinut de copiii Frăției Ortodoxe, care a inclus si citirea unui frumos eseu despre Eroii Neamului scris si citit de eleva premiantă Ana Grăjdeanu din Ploiesti, care a emoţionat întreaga asistență. Dumnezeu să le dea sănătate si fericire acestor tineri minunați si părinților lor.
La final s-a desfășurat retragerea cu Torțe, grupul respectiv ajungând în marș spre locul de pornire si pozitionându-se mai apoi în fața Cimitirului International al Eroilor Valea Uzului, „dând onorul” sutelor de români veniți din întreaga țară.
Fericirea acestor oameni m-a emoționat cel mai mult; fericirea îndeplinirii unei misiuni într-un loc în care încă se dă o Luptă, fericirea exercitării Libertății de a fi Român.
Cu Dumnezeu înainte, dragi prieteni!”
Autor: Mihai Tîrnoveanu