Crucile și Monumentul Eroilor Armatei Române nu trebuie să fie dărâmate sau mutate în alt loc, căci pe Valea Uzului au murit și militari ai Armatei Române

“Ultima Baricadă, Crucile Eroilor.
De 1 Decembrie vom cere Prefectului de Bacău să retragă acțiunea din justiție împotriva Primăriei Dărmănești, prin care se cere demolarea Crucilor și Monumentului Eroilor Români de la Valea Uzului. Acțiunea a fost inițiată ÎNAINTE de Ziua Armatei, de către prefectul PSD, Ivancea Valentin.

Până la 1 Decembrie se va instala probabil un nou prefect, vom vedea dacă acesta continuă ”treaba” prefectului PSD, vom vedea implicit si dacă noul guvern PNL se se află pe aceeasi pozitie ca fostul guvern PSD în ceea ce priveste Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului.

Noi rămânem fermi, pe aceeasi poziție: Crucile si Monumentul Eroilor Armatei Române nu trebuie să fie dărâmate sau mutate în alt loc, căci pe Valea Uzului au murit si militari ai Armatei Române, căci la Valea Uzului în 1926 Armata Română a înființat un Cimitir Internațional care avea în stadiul inițial și Cruci ale Eroilor Români.

Dacă nu suntem capabili să apărăm aceste Cruci, credeti-mă, atunci nu mai suntem în stare să apărăm nimic, ca stat, ca țară, ca orice vreți voi.
Desființarea părții românești din acest Cimitir ar însemna că Ungaria si-a impus pe deplin cosuveranitatea în întreaga Românie, atenție, nu doar în Ardeal, ci în întreaga Românie, căci Valea Uzului se află în jud. Bacău.

Dincolo de actul oficial emis de Oficiul de Cadastru Bacău prin care se atestă acest fapt, reținem încă cel puțin două ”detalii” în acest sens: președintele Consiliului Județean Harghita a fost amendat pentru organizarea manifestației ilegale de la Valea Uzului, din 6 iunie, de către Jandarmeria Bacău, iar pe 26 august, primăria Sânmartin din Harghita a cerut autorizație de desfășurare a manifestării maghiare din Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului de la Primăria Dărmănesti, jud. Bacău.

Deci dacă eu spre exemplu încalc legea pe raza unui județ, primesc amendă de la jandarmeria județului respectiv, nu de la cea din jud. vecin, destul de logic nu? De acest lucru sunt de fapt constienti si cei de la Sânmartin, Harghita, căci altfel cu cereau autorizație de la o primărie din jud. Bacău.

Mai mult, asociația Calea Neamului a cerut desemenea autorizatie pentru manifestările de la Valea Uzului, primăriei Dărmănesti si n-am primit nicio amendă de la vreo instituție din Harghita.

Dacă Cimitirul nu s-ar fi aflat pe raza jud. Bacău, ci pe raza jud. Harghita, atunci, bineînțeles, as fi primit amendă de la Jandarmeria Harghita pentru că nu am anunțat manifestările la o primărie din Harghita si am trimis cererea ”aiurea” undeva în jud. Bacău. Lucrurile sunt foarte clare așadar.

De aceea spun că Ungaria de fapt, culmea, printr-un partid de nici 5% vrea să-și impună pas cu pas cosuveranitatea asupra unui teritoriu din statul național unitar român ce merge dincolo de Transilvania.

Ghimeș, Agăș, Palanca…alte câteva puncte din jud. Bacău, obiective economice, simbolice, iar despre gazul din Marea Neagră pe care va fi transportat si depozitat de către Ungaria nu vă mai povestesc din nou; dar despre faptul că elevii care sunt înscriși la școlile cu predare în limba maghiară din BRAȘOV primesc burse prin diferite asociații, fundații, de la statul ungar, am spus?

Uite că că spun acum. Acelasi lucru se întâmplă în Covasna, Harghita, Mures, Bacău, probabil în întreaga țară acolo unde există învățământ în limba maghiară. Deci câti bani alocă Ungaria pentru cosuveranitate în România? Ar fi interesant de făcut o cercetare în acest sens…

Apogeul va fi la anul, la 100 de ani de la Trianon, un an cu alegeri în România, în care UDMR isi va juca din nou cartea nenorocitelor de negocieri, un an în care Ungaria alocă câteva sute de milioane de euro pentru propagandă, un an în care partidele ”noastre” sunt preocupate din nou de lupta pentru putere. Dar care putere? A cui putere mai bine zis?
Doamne, apără Neamul Românesc!
Noi vom fi de Strajă, vom apăra ”niște” Cruci, ale unor Țărani în Opinci Militare.”

Autor: Mihai Tîrnoveanu