Istoria ascunsă: Șarja de la Robănești din 1916. Sacrificiul asumat și acceptat de Armata Română

Deși soarta îți scoate în cale momente istorice, cu decizii extrem de dificile de luat, important este ceea ce faci în acele clipe și cum rămâi pomenit în istorie. Un astfel de moment a trăit și Armata Română în timpul Primului Război Mondial în 1916, rămânând în istoria militară a României, cavaleriştii români demonstrând un puternic spirit de jertfă, suferind pierderi foarte grele în lupta cu trupele germane pe 10 noiembrie 1916.

Cu mici excepții, se vorbește destul de rar din păcate despre acest sacrificiu în masă al cavaleriștilor români. Regimentul 9 Roșiori a fost o unitate de cavalerie de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace.

Regimentul era dislocat la pace în garnizoana București. Regimentul 9 Roșiori a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 – 28 octombrie/11 noiembrie 1918.

Câți dintre voi ați auzit vreodată la lecțiile de istorie din școală de eroismul locotenentului Iuliu Roșca? Și totuși astfel de personaje din istoria militară a neamului nostru sunt pe nedrept uitate, mai ales prin prisma faptului că un asemenea eroism este greu de explicat chiar și pentru acele vremuri.

În satul Robănești, în Oltenia, chiar în apropiere de Craiova, la 10 noiembrie 1916 a avut loc o luptă disproporționată între forțele germane, foarte bine organizate și puternic înarmate, și cavaleria română. Regimentul 9 Roșiori se afla la început de noiembrie 1916 în apropiere de Robănești.

Din 7 noiembrie 1916, armatele germane ocupaseră Craiova și în fiecare zi acționau pentru a se extinde spre Olt, cu scopul de a-și face drum spre capitala României, spre București.

În dimineața zilei de 10 noiembrie 1916, locotenent-colonelul Ion Călinescu, cel ce comanda Regimentul 9 Roșiori, a observat o baterie de artilerie germană camuflată la marginea unei perdele forestiere de lângă satul doljean Robănești. Acesta a dat ordinul unui escadron de cavalerie să execute un atac frontal asupra bateriei germane: o misiune sinucigașă, care s-a soldat cu pierderi foarte grele pentru cavaleriștii români.

Un escadron de 110 cavaleriști români înarmați numai cu săbii au pornit un atac împotriva bateriei germane de tunuri aflată la câteva sute de metri distanță. Surprinși de șarja de cavalerie, germanii au retras tunurile, însă au pus în funcțiune cele trei mitraliere de care dispuneau: din cei 110 cavaleriști români, 94 au căzut pe câmpul de luptă secerați de gloanțele germane.

Locotenentul Iuliu Roșca s-a numărat printre cei răniți foarte grav, iar căpitanul Alexandru Filitti și calul său au căzut loviți de o grenadă germană. Impresionați de curajul cavaleriștilor români, germanii i-au luat pe supraviețuitorii răniți și i-au dus la un spital din Craiova.

Din cauza rănilor grave, Iuliu Roșca moare peste câteva zile mai târziu. Căpitanul Alexandru Filitti însă a supraviețuit și astfel avem de la dânsul câteva mărturii importante legate despre faptul cum s-a desfășurat această șarjă de cavalerie sfârșită într-un adevărat carnagiu.

Potrivit căpitanului Alexandru Filitti, ultimele cuvintele ale locotenentului Iuliu Roșca ar fi fost următoarele:

„Era atât de frumos, domnule căpitan…”