La data de 17 noiembrie 1995, se înființa Notariatul Public, iar fostul Notariat de Stat își încheia activitatea. Recâștigarea dreptului democratic la proprietate privată a creat după 1989 și necesitatea trecerii de la notariatul de stat la notariatul public.
Totodată cu înființarea Notariatului Public, se publică în Monitorul Oficial în luna mai a aceluiași an, Legea notarilor publici și a activității notariale nr.35/1995, documentul programatic care a făcut posibilă trecerea de la notariatul de stat la notariatul public.
Cea mai veche legea a notarilor de pe teritoriul României este Legea XXXV din 1874 despre notarii publici, adoptată în Transilvania, teritoriu românesc aflat la acea vreme sub administrație maghiară.
În cartea intitulată “Învățătură despre legile privitoare la notarii publici regești”, din 1907, scrisă de Mihail Besan, notar public din Lugoj, sunt specificate câteva învățături și lămuriri despre îndatoririle și scopurile meseriei de notar public:
“1.) Documentele făcute prin notarul public au putere de document public și autentic.
2.) Notarul public e îndatorat a ști foarte bine toate legile țării, căci el are cea mai înaltă calificațiune juridică
3.) Notarul public totdeauna stă în serviciul și la dispozițiunea publicului
4.) Notarul public este dator a ținea în secret toate afacerile părților
5.) Documentul original făcut și subscris la notarul public se păstrează la loc sigur…
6.) Documentele notariale se pot executa judecătorește fără nici un proces …”