Fântâna Modura reprezintă un monument realizat de către sculptorul român Constantin Baraschi și inaugurat în anul 1939 pe locul actualului Parc Herăstrău (n.r. în 1939 se numea Parcul Național Regele Carol al II-lea).
Fântâna Modura este un bazin din piatră placat cu ceramică, în mijlocul căruia se află statuia din bronz a Modurei, o fată îmbrăcată în costum popular românesc, care poartă pe umăr un ulcior. De asemenea, aleea care ducea către fântână era flancată pe ambele părți de 20 statui din piatră artificială, reprezintând țărănci din Muscel și Mehedinți, cu ulcioare pe cap.
Monumentul, mult prea naționalist pentru gustul sovieticilor, a fost distrus pentru a i se face loc unei statui a lui Stalin, o statuie care a străjuit între anii 1951 și 1962 intrarea în Parcul Național Regele Carol al II-lea, rebotezat între timp „Parcul de cultură și odihnă «I.V. Stalin»“ din raionul I.V. Stalin.
Grupul statuar actual din Parcul Herăstrău a fost reconstituit de către sculptorul Ionel Stoicescu în anul 2005, pe baza fragmentelor și fotografiilor vechi, și a unei cariatide originale găsite în cimitirul Bellu.
Povestea din spatele numelui dat fântânii: Mudura, o fată care i-a dat regelui să bea apa din ulciorul de lut
La 6 iunie 1930, în urma pierderii unuia din rezervoare, avionul cu care viitorul rege Carol II venea spre București de la München via Viena, a rămas în pană de carburant și a aterizat în marginea satului Vadu Crișului, din Bihor. O fată i-a dat regelui să bea apa din ulciorul de lut. Ea a fost dusă la București, și a făcut parte din suita regală, fiind și model pentru una din bancnotele din acea perioadă.
La 8 iunie 1940 cu ocazia aniversării a 10 ani de la revenirea în România, Regele Carol al II-lea a emis o monedă de aur de 42 g, cu diametrul de 41 mm care o reprezinta pe fata care a adus apă regelui la 6 iunie 1930 la Vadu Crișului. Numele de familie al fetei era Mudura , dar în București ea a apărut cu numele de Modura. O statuie a fetei cu ulciorul cu apă (statuia Modurei) a fost amplasată în centrul fântânii Modura.
La 8 ani de la acel moment, episcopul Nicolae Popovici venea cu inițiativa de a zidi o mănăstire la Vadul Crișului, chiar pe locul unde aterizase în 1930 regele Carol al II-lea:
“La scurtă vreme după ocuparea scaunului vlădicesc de la Oradea a început să mă preocupe gândul de a ridica o mănăstire chiar pe locul unde a aterizat cu 8 ani în urmă M.S. Regele Carol II” ( Legea românească, Oradea, nr. 12/1938, p. 116)
“Primii care au primit cu bucurie inițiativa au fost proprietarul lanului de grâu în care a aterizat regele cu pasărea sa de oțel, fata Maria Mudura, care i-a oferit apă din urcior și locuitorii satului. Localitatea lor avea să fie botezată, în epocă, Vadul lui Carol (n.r. Vadul Crișului)” ( 1940, Strigătul de durere al românilor, col. r. dr. Constantin Moșincat)