Comemorarea a 100 de ani de la retragerea trupelor românești din Budapesta a stârnit în Ungaria dezbateri aprinse și vii controverse între tabăra celor care promovează “horthysmul modern” și a celor care se rușinează de istoria nefastă și sălbatică a regimului horthyst.
În timp ce grupările și mișcările politice radicale, precum nou apăruta Mi Hazank, o organizație chiar mai radicală decât extremiștii de la Jobbik, cei care făcuseră valuri prin Transilvania cu activismul lor iredentist, îl consideră pe Miklós Horthy un erou de necontestat al națiunii maghiare, solicitând ridicarea în cinstea acestuia statui în capitala ungară și chiar declararea sa ca fiind cetățean de onoare al Budapestei, zona de stânga de pe scena politică din Ungaria vorbește în schimb despre necesitatea eradicării definitive a “horthysmului modern” din Ungaria.
Controversele din societatea ungară continuă și atunci când se vorbește public despre retragerea trupelor românești în 1919 din Budapesta: dacă unii politicieni, precum fostul ministru Lazar Janos consideră că “acum 100 de ani, Miklos Horthy împreună cu prietenii și aliații săi au salvat Ungaria”, afirmând că Horthy era pregătit de o confruntare cu Armata Română și că trupele românești ar fi părăsit Budapeste de frica unor confruntări sângeroase, cealaltă parte consideră că “românii n-au plecat din Budapesta de frica lui Horthy, ci pentru că le-a cerut-o Antanta”.
