Site icon

La moartea lui Mircea: moștenirea lăsată de Mircea cel Bătrân neamului românesc

La 31 ianuarie 1418 se stingea din viața marele voievod al Țării Românești, Mircea cel Bătrân, adesea pomenit în istoriografia română și sub numele de Mircea cel Mare. În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa, întărindu-și autoritatea pe ambele maluri ale Dunării, dar și asupra Dobrogii.

Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, sub forma:

 „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

Dintre figurile istorice din spațiul carpato-danubiano-pontic, Mircea cel Bătrân ocupă alături de Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și alți mari lideri ai românilor, un loc foarte aparte în conștiința colectivă a neamului românesc.

Realizările impresionante din timpul domniei sale, când Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa au inspirat de-a lungul istoriei cronicari, poeți, scriitori, istorici, oameni politici, noi lideri cu dorința de a lupta pentru interesele naționale.

Moartea lui Mircea cel Bătrân este evocată astfel în poezia lui Ion Brad, intitulată ”Epitaf la Mănăstirea Cozia”:

”Os basarabic, Mircea în neamul meu răsai,
În seara asta dinaintea nunții
Oltul pe zid la Cozia mereu, e de priveghi
la clopote cu țara și cu munții.”

La 18 mai 1388 se finalizau lucrarile de zidire a bisericii mari a Manastirii Cozia
La 18 mai 1388 se finalizau lucrarile de zidire a bisericii mari a Manastirii Cozia

Dobrogea, cea mai veche țară românească

Dacă inspirația și talentul de strateg militar al lui Mircea cel Bătrân au putut menține Dobrogea sub stăpânire românească, e drept, chiar și în timpul domniei sale cu mari eforturi și sacrificii, la numai doi ani după moartea voievodului, în 1420, Țara Românească începe să piardă tot mai mult din influența sa în Dobrogea.

Istoricul Vasile Pârvan spunea despre Dobrogea că este … “cea mai veche țară românească”:

„Io Mircea, marele voievod și domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de turci]”

Podunavia = Timocul românesc?

Printre titlurile purtate de Mircea cel Bătrân se numără și cel al Podunaviei:

„Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia

Atât istoricii interbelici cât și noul val de istorici români susțin localizarea Podunaviei în zona Timocului. În timpul perioadei Mihail Roller, istoricilor români le era interzisă o astfel de interpretare sau măcar de dezbatere științifică asupra a ceea ce însemna cu adevărat din punct de vedere istoric Podunavia, fiind obligați să promoveze teoria potrivit căreia Podunavia se limita doar dreptul de stăpânire asupra malurilor Dunării. Pretextul oferit istoricilor pentru această interdicție era acela de a nu se ajunge la un conflict de natură diplomatică cu Iugoslavia.

Exit mobile version