După ce s-a încercat exterminarea limbii române în Transilvania, azi niște tâmpiți le pun pe tavă extremiștilor maghiari Codul Administrativ, instrument de deznaționalizare?

Noul Cod Administrativ votat cu atâta lejeritate și ignoranță de către imbecila noastră clasă politică actuală, reprezintă unul dintre cele mai antiromânești proiecte legislative inițiate și concretizate în perioada postdecembristă, un atac direct la caracterul unitar național și indivizibil al statului român!

Păi hai să ne punem doar o minimă întrebare, de bun simț. După ce s-a încercat exterminarea limbii române în Transilvania, azi niște tâmpiți le pun pe tavă extremiștilor maghiari Codul Administrativ, un adevărat instrument de deznaționalizare al etnicilor români din zonele unde aceștia sunt minoritari?

Cercetând arhivele Serviciului Special de Informații din România, dr. Adrian Rezeanu, cercetător științific la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan- Al. Rosetti” al Academiei Române, împreună cu arhim. dr. Emanuil Rus, starețul Mănăstririi „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Bicsad, jud. Satu Mare, au alcătuit o șocantă carte despre atrocitățile și barbariile comise de către horthyști după 1940, o carte intitulată “Țara Oașului în memoria documentelor – volumul I”, din care prezentăm și noi câteva rânduri pentru a ilustra lupta sălbatică dusă în Ardeal împotriva limbii române.

„Limba română a fost interzisă total în spațiul public. La 12 septembrie 1941 studentul Viorel Pop, fiul comisarului de poliție Pop din Brașov, vorbea în românește cu fiul lui E. Hațeganu în fața casei acestuia din Cluj, strada Șincai nr. 7, când mecanicul Santa Mihaly și fratele lui Santa Ferencz i-au bătut crunt pentru utilizarea limbii române într-un dialog stradal” (sursa: “Țara Oașului în memoria documentelor – volumul I”, 2017)

„În orașe s-a interzis vorbirea limbei române pe străzi și în localuri. Cine vorbea românește, era imediat arestat și schingiut. (…) Limba română este interzisă, sub orice formă, în toate orașele din Ardealul ocupat. Populația românească, pentru a se pune la adăpost de maltratări, este nevoită să poarte insigne iredentiste și revizioniste maghiare.”, se arată într-o notă a SSI din Dosarul Nr. 37 / 1940, fila 6

„Este interzis a se vorbi românește pe stradă și în localuri, iar în fața caselor locuite de români, aproape în fiecare seară se adună grupuri de soldați unguri, cântând cântece ofensatoare la adresa românilor”, se arată într-o notă a SSI din Dosarul Nr. 37 / 1940, fila 7

„Ungurii au devastat, distrus și incendiat gospodăriile coloniștilor români. Au arestat pe românii care nu cunoșteau limba maghiară. Au încercat să siluiască femei și fete românce; nereușindu-le intențiile bestiale, le-au împușcat”, se arată într-o notă a SSI din Dosarul Nr. 37 / 1940, fila 8

După venirea horthystilor în Ardealul de Nord, românilor le interzis accesul la carte sau la orice publicație în limba română, le era interzis să asculte orice radio în limba română, iar atunci când erau descoperiți, românii plăteau aceste fapte chiar și cu pedeapsa cu moartea.

„Populația românească de la sate nu are voie să asculte emisiunile posturilor de radio românești. Săteni care posedă aparate de radio sunt urmăriți de aproape, iar cei care sunt prinși că ascultă posturile românești sunt arestați și maltratați.” , se arată într-o notă a SSI din Dosarul Nr. 68 / 1941, fila 65

Și nu, să nu credeți că aceasta este doar o amintire foarte urâtă a trecutului. Ci ea se întâmplă chiar și în zilele noastre, acolo unde statul român a abandonat minoritățile românești la mila extremiștilor maghiari: pe bani publici se promovează uneori exclusiv numai limba și cultura maghiară, numai evenimente culturale sau cultural-patriotice în limba maghiară, afișe prezentate exclusiv în limba maghiară, etc.

Dacă fac asta acum, atunci vă dați seama ce vor face după ce au în mână pretextul de legalitate, dat de noul Cod Administrativ?