Vineri 13 martie ora 10 mă voi prezenta la CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) ca urmare a unei a doua citații pe care am primit-o din partea acestei instituții ce raspuns plângerii făcute de o fundație maghiară din Harghita.
Este aceeasi care m-a sesizat la CNCD si anul trecut. Acuzațiile se bazează pe texte scrise de mine anul acesta si pe comentariile voastre la aceste postări.
Eu nu mă dezic de prietenii mei adevărați din acest spațiu ”virtual” care s-a transformat de atâtea ori în unul cât se poate de real, cu mulți dintre voi fiind umăr langă umăr în acțiunile noastre comune desfășurate pe Calea Neamului. Ne-am întâlnit, am dat mâna, ne-am îmbrățisat, ne-am împărtășit idealurile.
Am două întrebări: CNCD este obligat să ia în seamă orice plângere, oricât de aberantă ar fi ea? De ce CNCD nu a dat încă niciun răspuns la prima sesizare, desi au trecut de atunci 7 luni?
Pentru ca asupra mea să planeze tot felul de acuzații absurde? Pentru ca eu să nu pot contesta în justiție o eventuală amendă pentru a pune capăt astfel unei povesti fără sfârsit? Căci aici nu este vorba de persoana mea, ci de o atitudine contra unor agresiuni care se petrec împotriva României ca stat NAȚIONAL.
Este vorba de o reacție împotriva politicii Ungariei si UDMR. Această reacție firească pe care o am împreună cu mii de români din întreaga țară trebuie să fie anchetată de CNCD timp de 7 luni?
Trebuie să fie intimidați românii din Covasna si Harghita? Păi dacă l-au chemat o dată, il mai cheamă acum a doua oară, înseamnă că a făcut omul ceva rău…cumva asta e logica?
Vă spun, logica voastră e ”beton” dar e falsă, căci lumea vede adevărul. Iar cine nu-l vede înseamnă că nici nu era menit să-l vadă. Pierderea, din punctul de vedere al reacției românești, este zero.
Aceasta va exista în continuare. Personal, pot fi chemat la CNCD de o sută de ori, nu mă voi opri. Oamenii care au înteles mesajul demersurilor noastre nu se vor descuraja, dimpotrivă, vor căpăta certitudinea că ceea ce fac, fac bine si vor merge înainte.
Cu acesti oameni m-am privit în ochi la Târgu-Secuiesc, la Valea Uzului, la Bucuresti, Odorheiu-Secuiesc, Sfântu-Gheorghe, Carei, Gheorgheni, Zăbala, Mărtănus, Brețcu, Zagon, Doboi, Vârghis, Baraolt sau la Herculian, satul cu biserica ortodoxă ruină unde nu mai călcase picior de român de ani de zile.
Am văzut împreună ce înseamnă pustiul etnic românesc în zonele devastate de maghiarizare, am văzut împreună speranța românilor din satele si orasele unde mai licăre românismul, împreună cu oameni din toate colțurile țării am simțit lacrima dar si Izbânda luptei pentru Libertatea de a fi Român.
Aceste trăiri ale noastre în Duhul Neamului voi nu le veți putea opri. Ele nu sunt date de un om, ci de Dumnezeu, care ne-a îngăduit să-i simțim pe cei ce odinioară au luptat pentru acest Pământ. De acolo ne vine nouă forța, credința, determinarea. Iar dacă cineva va putea crede că ne va putea lua aceste lucruri, se va înșela.
Mergem în continuare împreună frați si surori, cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!
Autor: Mihai Tîrnoveanu, președintele Asociației Calea Neamului