Uitat pe nedrept atât de către administrațiile de la București, cât și de către cele de la Chișinău de-a lungul anilor, lăsat pradă rusificării și propagandei filosovietice, orașul Bălți a fost cândva un puternic pol al românismului, înainte de deportările și excuțiile în masă, dublate de colonizarea cu populație rusofonă. Anume tocmai aici, la Bălți, pe 3 martie 1918 se semna în cadrul Zemstvei ţinutului Bălţi, Prima Declarație de Unire a Basarabiei cu România.
“HOTĂRÂM în numele ţinutului nostru Bălţi să ne unim din nou cu scumpa noastră ţară-mamă: România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile noastre viitoare ca şi în vremurile Moldovei lui Ştefan cel Mare.“, scriau la 3 martie 1918 în Declarația de Unire, membrii din cadrul Zemstvei ţinutului Bălţi
Sâmbătă, 7 martie 2020, la inițiativa Asociației Obștești “Asociația pentru Conservarea Patrimoniului Cultural” și susținută și către de Episcopia de Bălți a Mitropoliei Basarabiei, în fața statuii lui Ștefan cel Mare amplasată în fața primăriei din Bălți, a fost organizat un eveniment de celebrare a celor 102 ani de la Prima Declarație de Unire semnată la Bălți în data de 3 martie 1918.
Citește și: La 3 martie 1918 in orasul Bălţi a inceput Unirea Basarabiei cu România
După câteva scurte alocuțiuni, slujba religioasă și depunerea de flori la statuia lui Ștefan cel Mare, toți cei adunați, în jur de câteva sute de persoane, s-au deplasat către clădirea Zemstvei din Bălți, locul unde în urmă cu 102 ani se semnase prima declarație de Unire a Basarabiei cu România.
Spre drumul spre clădirea Zemstvei din Bălți s-a strigat energic “Unire, Unire!”, chiar și atunci când s-a trecut pe lângă tancul sovietic care sfida cu prezența sa intrarea spre un imens spațiu pietonal ce ducea către clădirea Zemstvei și Teatrul Național “Vasile Alecsandri”.
În fața clădiri Zemstvei, locul unde la 3 martie 1918 se transformase într-o sărbătoare improvizată după ce deputații au strigat în urale, “Trăiască Unirea şi România Mare” și au cântat “Pe-al nostru steag e scris Unire”, la 102 ani de la acel moment, o nouă sărbătoare românească a fost organizată lângă această clădire simbol pentru unionismul românesc.
Impulsionați și de cântecele unioniste ale unor artiști de muzică populară, lumea s-a prins în fața clădiri Zemstvei într-o horă uriașă, chipurile celor prinși în horă radiind de emoție și de fericire, de parcă ar fi avut loc o puternică descătușare de energii sufocate până atunci de către ceva, sau de către cineva. Emoția era puternică, se simțea în aer, se simțea pe chipul bătrânilor cu tricolorul în piept și cu ochii care băteau în lacrimi…
